A trecut un an de cand Dumitru Bogoevici ne-a parasit. A lasat un mare gol in sufletul membrilor familiei si a prietenilor, a celor care i-au fost aproape pana la final. Imi amintesc cu nostalgie de vremurile in care Dumitru Bogoevici, numit de multi dintre noi Dom’ Bogo, ne initia in apararea si promovarea valorilor moral-crestine, a traditiilor si a valorilor democratiei, a principiilor, de la care el n-a abdicat in intreaga sa viata. A fost un pionier al democratiei. Prima data am auzit despre cetatean, ca entitate, de la Dom’ Bogo. Toata truda si munca lui era indreptata in aceasta directie, spre cetatean, si, desigur, spre cetate.

Era prea democrat, valorile pe care le promova erau straine pentru o societate abia iesita din comunism. Iar Bogoevici era cu mult inainte, cei care-l ascultau nu-i intelegeau in totalitate mesajul la acea vreme, dar il urmareau cu atentie. Bunatatea cu care era inzestrat il ajuta sa poata sa-si sustina ideile fara ca sa-si supere interlocutorii. Acestia nu-l priveau ca pe un inamic, desi multi aveau alte pareri si convingeri. Bogoevici s-a impus, si a fost recunoscut, intr-un cadru social vitreg, a oferit mai mult decat a primit, asa cum face un adevarat cetatean, asa cum era calauzit de principiile sale. El le-a aratat drumul multor oameni politici, cei care au invatat de la Bogoevici au ajuns ministri, parlamentari, directori, dar mai ales, cei mai aproape de el, au fost cei care i-au preluat mesajul si l-au transmis mai departe. Contribuind si ei la randul lor la formarea cetateanului si la constructia cetatii.

Dom’ Bogo ne-a fost profesor, a fost maestrul, iar noi discipolii. Prietenia pentru el era sfanta. Niciodata nu si-a tradat prietenii. Nici nu i-a dezamagit. Onorabilitatea lui Dom Bogo’ era totala. Cu greu poti gasi, de-a lungul unei vieti, un adevarat prieten si un om onorabil, asa cum a fost Dom’ Bogo. In centrul valorilor lui a fost familia, ca valoare fundamentala si universala. Si-a iubit familia daruindu-i tot ce avea mai pretios, a fost universul lui. De asemenea familia i-a raspuns

cu aceleasi sentimente, mai ales de dragoste si de respect.

Dar acum el s-a dus pe alte meleaguri lasandu-ne impovarati cu o zestre pretioasa, – nu ne-a lasat saraci la plecare,- amintirea lui ne bucura sufletul, ne ajuta sa mergem inainte, sa credem in valori autentice, sa “nu tradam cauza” – vorba draga a lui Dom’ Bogo.

Fara sa vreau i-am ramas dator. Atunci cand glumea, spunandu-mi ca pe langa “banatean” mai este si “sarb”, credeam ca o face doar pentru mine. Dar citind despre istoria locurilor lui de bastina, am descoperit ca neamul lui Bogoevici era o familie de preoti sarbi stabiliti in acea zona. Etimologic, numele Bogoevici se poate traduce din limba sarba ca “om al lui Dumnezeu”. Bog inseamna in limba sarba Dumnezeu. Iar Bogoevici a fost cu adevarat “omul lui Dumnezeu”.

In incheiere, imi exprim respectul doamnei Bogoevici si Ioanei, pentru ca nu au precupetit nici un efort, in grija lor pentru Dumitru Bogoevici, dovedind o daruire totala de sotie si fiica.

Dumnezeu sa-L odihneasca in pace!

Vlada Visatovici