Biserica din Domasnea s-a zidit intre anii 1807-1817. O cladire foarte solida, la zidirea careia comandamentul militar graniceresc a dat concurs nelimitat, a adus chiar un arhitect de la Viena. Nu mai putin insa au contribuit credinciosii, dintre care unii si-au vandut pamante, numai ca Biserica sa poata fi terminata. Biserica a fost zugravita in anul 1823 de Dimitrie Popovici iar pictura a fost facuta de pictorul Dimitrie Turcu din Oravita in anul 1834.
Biserica a fost sfiintita de catre Episcopul Varsetului Maxim Minulovici la 5 iulie 1833 stabindu-se cu aceasta ocazie si Hramul Bisericii, Sfantul Atanasie al Atonului.
Se imprejmuieste avlia si in anul 1881 se acopera cu arama turla Bisericii si se fixeaza in turla un ceas cu patru cadrane. Se instaleaza deasemenea cele doua clopote mari.
Sculptura, tablourile de la Iconostas si Tronul Arhieresc s-au facut in anul 1864. Dupa reactivarea Episcopiei Caransebesului, Biserica este cercetata de intaiul Episcop Ioan Popasu.
In anul 1932, profesorul Nicolae Iorga declara Biserica Monument istoric national.
La 27 aprilie 1899, sub conducerea preotului George Pepa, Consiliul parohial achizitioneaza un teren pe care in anul 1906 se incepe constructia Casei parohiale din Domasnea. Lucrarile sunt continuate de catre Preotul Simion Razvan pana in anul 1908 cand constructia este terminata. La 9 mai 1940, printr-o adresa a primariei comunei, semnata de primarul satului Ioan Horescu si de notarul Sigmund Fronhoffer, Consiliul parohial este rugat sa cedeze cladirea scolii din localitate, fapt implinit. Astfel, Scoala Elementara din Domasnea functioneaza, fara intrerupere, in interiorul Casei parohiale in perioada 1940 – 1972. Incepand cu anul 1972, in Casa parohiala se instaleaza Primaria comunei, posta si telefoanele si diverse alte institutii sau firme.
Cladirea Casei parohiale, confiscata in anul 1949, este retrocedata Bisericii prin sentinta Curtii de Apel din Timisoara, nr. 945 din 15 februarie 2001, dupa un proces in care primarul de atunci al comunei, Petru Lozici, in mod rusinos, s-a impotrivit cu incapatanare acestui act.
Cimitirul satului, care adaposteste osemintele a mii de stramosi, primeste in dar in anul 1947 de la Parintele Simion Razvan, Capela. In toamna anului 1966, un grup de credinciosi format din: Nistor Iuga, Petru Pepa, Nicolae Galescu, Gheorghe Matica, Parvu Sitariu, Stefan Juberean, Petru Puschita si Ion Pepa, sub conducerea lui Dimitrie Roman, realizeaza ingradirea cimitirului cu sarma zincata pe o lungime de 400, metri liniari, instalata pe un soclu de beton de 1.30 m inaltime. Se rezoneaza cimitirul iar locurile de veci (pentru 6 cosciuge) sunt impartite satenilor prin plata unei sume ce varia intre 500 si 1000 de lei sau prin prestatia unor zile de munca (cei cu 30 de zile de munca sau mai mult primeau locul de veci fara plata). S-a lucrat in total 401 zile. Costul lucrarilor s-a ridicat la suma de 84.254 lei, suma obtinuta din contributia satenilor (35.300, lei) si din concesionarea locurilor de veci (64 de locuri contra sumei de 47.708 lei). Aici trebuie amintit concursul primarului comunei, Iosif Cristescu, care a ajutat proiectul sub toate raporturile, inclusiv cu materiale rezultate din demolari, etc. In acelasi timp s-a construit casa mortuara si s-a ridicat un monument – o cruce din otel de 6 metri inaltime – pe locul unde a fost primul cimitir al satului intre anii 1695-1717.
Prima restaurare a picturii Bisericii s-a executat intre anii 1983-1985 de catre profesorul Gheorghe Costurin din Bucuresti, preoti fiind Gheorghe Radulescu si Dorin Aiuseriu. Costul restaurarii a fost de 312.270 lei.
Numerosi credinciosi au contribuit cu diverse sume de bani la aceasta restaurare.
In anul 1987 se imprejmuieste Biserica, gardul rspectiv costand la acea vreme 68.000 lei iar in anul 1990, in semn de pretuire a eroilor Revolutiei Romane, se construieste Crucea din Dealul Domasnei. Toate aceste sume au fost donate de credinciosii Bisericii din Domasnea.
Sfanta Biserica din Domasnea a fost servita de-a lungul existentei sale de urmatorii preoti: