De-a lungul unei lungi cariere artistice Luţă Popovici trece prin fruntea mai multor ansambluri bănăţene în calitate de dirijor şi solist, devenind în timp un virtuos al taragotului. Dupa debutul la Ansamblul din Caransebeş, Luţă işi continuă activitatea la Ansamblul Casei de Cultura din Orşova şi în final la Ansamblul Profesionist Banatul din Timişoara.

Talentul şi tehnica interpretativă au scos la iveală o serie de instrumentişti cărăşeni care s-au afirmat pe plan naţional şi internaţional. Ion Milu a fost unul dintre ei. Născut la 10 februarie 1942 la Domaşnea, el a continuat tradiţia familiei. Tatăl său, cunoscutul taragotist Iosif Milu, i-a îndrumat primii paşi spre cunoaşterea taragotului, instrumentul care avea să-i aducă faima. Fiind mezinul familiei (mai avea o soră şi un frate), Ion a urmat primele trei clase la Domaşnea după care s-au mutat cu toţii la Bucureşti unde a continuat şcoala elementară de 7 clase, apoi cursurile unui liceu teoretic. La vârsta de 16 ani, după un studiu asiduu, sub supravegherea atentă a tatălui său, a participat la un concurs pentru un post de taragotist la Ansamblul „Periniţa” al Sfatului Popular al Capitalei unde era dirijor Ionel Budişteanu. A reuşit, şi până în anul 1964 a efectuat turnee cu acest Ansamblu în China, Coreea, Vietnam, Mongolia, URSS, Israel. De conducerea muzicală s-au mai ocupat Viorel Doboş şi Traian Târcolea. În anul 1965 a fost încorporat în armată, la grăniceri, în Oradea. A stat doar două luni fiind chemat la Bucureşti la Ansamblul Armatei, la orchestra condusă de Dinu Stelian, unde şi-a continuat satisfacerea stagiului militar. La încheierea acestuia, în 1966, s-a angajat la Ansamblul „Ciocârlia” unde activa tatăl său – Iosif Milu – care s-a pensionat pe parcursul aceluiaşi an. Victor Predescu, Constantin Arvinte, Tudor Pană, Gheorghe Zamfir, Cornel Niculescu, Mircea Carabulea, George Sârbu sunt dirijori care l-au apreciat pentru calităţile sale tehnice şi interpretative la prestigiosul ansamblu bucureştean. Încă din primul an de la angajare a efectuat un turneu în fosta URSS, apoi în 1967 în Anglia şi Scoţia, în 1968 – în S.U.A., Canada, Cuba, Mexic. O însemnată etapă în biografia sa artistică reprezintă anul 1970, perioada turneelor în Elveţia, Franţa, Olanda cu formaţia condusă de Gheorghe Zamfir unde şi Ion Milu susţine concerte-lecţii de folclor românesc în şcoli şi universităţi. A fost un demers de cea mai înaltă calitate cu impact valoros în folclorul mondial. În septembrie 1970 primul taraf de acest gen, compus din Toni Iordache – la ţambal, Cornel Niculescu – la vioară, Ion Milu – la taragot, Ion Lăceanu – la caval şi fluier, Nicolae Mihai (Dodu) – la contrabas şi Gheorghe Zamfir – la nai, avea să pună 45 de zile Parisul la picioarele lor, atât de mare a fost succesul. O doină, un brâu şi un joc de doi sunt imprimările solistice ale lui Ion Milu care datează din acea perioadă. O altă formaţie alături de care Ion Milu a cântat peste hotare, în Suedia, Lituania, Letonia, Estonia, a fost formaţia condusă de naistul Radu Simion care l-a avut în componenţă şi pe violonistul Ion Drăgoi. Cu Ansamblul „Ciocârlia” a fost în anul 1973 în India şi Birmania. De la „Ciocârlia”, unde a cântat timp de 33 de ani, s-a pensionat în anul 1999. Imprimări a realizat atât cu această orchestră cât şi cu Orchestra Radio sub bagheta dirijorilor Victor Predescu, Tudor Pană, Constantin Arvinte şi Paraschiv Oprea: doinele – La fântănă la izvor, Munte, munte Semenic, Săraci cărările mele, apoi Ardeleana lui Remus, Brâul cârpenilor, Ardeleana lui Cap de Cal (Petrică Vasile), De doi de la Domaşnea, Brâu bănăţean, De doi ca la Armeniş, Ardeleana lui Ion Milu, De doi de la Mehadica, melodii din Ardeal – Purtată, Mocănească, Haţegană – sunt mărturii de necontestat ale dragostei lui pentru meleagurile natale bănăţene. Împlinirea artistică i-a fost dublată de realizarea pe plan familial alături de soţia sa Maria Magdalena Victoria – balerină la Ansamblul „Doina” al Armatei şi de fiica lor, Aura Cătălina. La începutul anului trecut, prin intermediul emisiunii noastre Ion Milu transmitea urări rudelor din Timişoara şi Lugoj, ascultătorilor noştri şi tuturor iubitorilor de folclor. Vestea primită de la colegii noştri de la Antena satelor ne-a luat prin surprindere. S-a stins miercuri, în jurul orei 15:00, la 75 de ani, înmormântarea va avea loc vineri, 28 aprilie 2017, la Bucureşti.

Artist emerit, solist al Ansamblului Ciocârlia, o adevărata “Şcoala de Folclor” a României. Ansamblul a reunit, de-a lungul timpului, nume celebre ale folclorului muzical si coregrafic românesc, impunandu-se în conştiinţa publică drept un etalon de ţinută artistică. Istoria folclorului muzical şi coregrafic românesc nu poate fi scrisa fără nume celebre care au apartinut “Ciocarliei”. Printre aceştia, domăşnenii noştri, Iosif şi Ion Milu.

Născută în Ţara Haţegului, Lia işi petrece copilăria la Domaşnea, unde, pentru mulţi ani, tatăl ei a fost şef de gară. Acolo, printre fetele venite să vândă călătorilor din trenuri “scalane” de cireşe şi prune(pentru non domăşnenii “scalanele” sunt nişte nuiele lungi de treizeci de centimetri, pe care se legau cu aţă codiţele cireşelor sau ale prunelor), Lia işi începe “şcoala ei de folclor”, aşa cum ne mărturiseşte, învăţând cântecele dar şi obiceiurile locului. Işi continuă educaţia muzicală la Caransebeş şi apoi la Timişoara, unde devine solistă a “Ansamblului de cântece şi dansuri” din acel oraş. Întreprinde o serie de turnee în străinatate şi, în final, se stabileşte la New York. Prin glasul ei si prin respectul ce-l poartă locurilor în care s-a format, Lia rămâne o mare ambasadoare a sufletului românesc.