Clima

În ceea ce pri­veș­te așe­za­rea ge­o­gra­fi­că, Do­maș­nea este si­tu­a­tă în sud-vestul țării, facând parte din cu­loa­rul de­pre­sio­nar Timis-Cerna, și fiind în­ca­dra­tă de înăl­ți­mi­le Mun­ti­i­lor Se­me­nic și Cernei. Prin așe­za­re Do­maș­nea se în­ca­drea­ză în con­di­ți­i­le cli­ma­tu­lui tem­pe­rat-con­ti­nen­tal cu nuanțe mo­de­ra­te.

Fac­to­rii ge­ne­tici ai climei

1). Ra­di­a­ția solară di­rec­tă de­pin­de de un­ghiul de înăl­ți­me al Soa­re­lui, de opa­ci­ta­tea at­mosfe­rei și de un­ghiul sub carea aceas­ta este re­cep­tio­na­ta. Sumele medii anuale ale ra­di­a­ti­ei solare glo­ba­le sunt cu­prin­se între 100 și 115 kcal / cm2 / an. În in­ter­va­lul no­iem­brie-ia­nu­a­rie sumele ra­di­a­ti­ei solare totale nu de­pă­șesc în ge­ne­ral va­loa­rea de 3-5 kcal / cm2 / an, iar în in­ter­va­lul mai-august ating valori de 14-15 kcal / cm2 / an.

2. Ra­di­a­ția re­flec­ta­tă va­ri­a­ză în func­ție și de al­be­do­ul su­pra­fe­ței active, de struc­tu­ra flu­xu­lui ra­di­a­ti­ei glo­ba­le și de ca­rac­te­ris­ti­ci­le fizice ale stra­te­lor in­fe­ri­oa­re ale at­mosfe­rei. Cele mai reduse valori se in­re­gis­tre­za la sfâr­si­tul toam­nei și în­ce­pu­tul iernii sub 0,1 kcal / cm2 / an. Da­to­ri­tă stra­tu­lui de zăpadă iarnă ra­di­a­ția re­flec­ta­tă crește peste 0,1 kcal / cm2 / an.

3. Ra­di­a­ția ab­sor­bi­tă (ener­gia solară pre­lu­a­tă și supusă trans­for­mă­rii în ener­gie ca­lori­ca de către su­pra­fa­ță activă) crește rapid în prima ju­mă­ta­te a anului astfel ca în ia­nu­a­rie 40-45 % din ener­gia solară este pre­lu­a­tă de su­pra­fa­ță activă, iar în martie crește la 80-85 %.

Bi­lan­tul ra­di­a­ti­ei este con­di­țio­nat de ca­rac­te­ris­ti­ci­le fizice ale su­pra­fe­ței active, care de­ter­mi­na atât po­ten­ți­a­lul ener­gi­ei pre­lu­a­te cât și pe cel al ener­gi­ei cedate at­mosfe­rei dar și starea at­mosfe­ri­că. Ziua, ra­di­a­ția ab­sor­bi­tă este tot timpul anului mai mare decât ra­di­a­ția efec­ti­va. Pâna în iunie-iulie bi­lan­tul crește astfel incât la amiaza în zilele de vară be­ne­fi­ci­a­ză de peste 0,6 kcal / cm2 / an. În nop­ți­le cu cer aco­pe­rit, bi­lan­tul ra­di­a­tiv are un po­ten­ți­al de numai 20% față de cel din nop­ți­le senine, iar la amiaza în zilele cu cer aco­pe­rit va­ri­a­ză între 40-60 % față de cel al zi­le­lor senine.

Cir­cu­la­ția ge­ne­ra­lă a at­mosfe­rei

Re­gi­mul cli­ma­tic este in­flu­en­țat de masele de aer ci­clo­na­le sau an­ti­ci­clo­na­le din vest, nord-vest și sud-vest. Astfel în timpul verii zona este in­va­da­tă de masele de aer ma­ri­tim pro­vo­când ploi și creș­te­rea umi­di­ta­tii. Iarna mo­de­la­rea re­gi­mu­lui cli­ma­tic este de­ter­mi­na­tă de masele de aer umed și re­la­tiv cald aduse de cir­cu­la­ția ci­clo­na­la din zona Atlan­ti­cu­lui de Nord.

Ac­ti­vi­ta­tea ci­clo­na­la din Marea Me­di­te­ra­na se face sim­ți­tă în de­pre­siu­ne în pe­ri­oa­da de iarnă și toamnă, mai ales prin creș­te­rea tem­pe­ra­tu­ri­lor și pre­ci­pi­ta­ti­i­lor.

De­pre­siu­ne in­tra­monta­na, cu aspect de culoar cu­prins între ma­si­ve­le mun­toa­se cu creș­te­re al­ti­tu­di­na­la de la sud spre nord și de la centru spre pe­ri­fe­rie în zonele de con­tact cre­ea­ză o serie de con­di­ții cli­ma­ti­ce locale, un to­po­cli­mat de de­pre­siu­ne.

Pre­zen­ta M-tilor Se­me­nic și a M-tilor Cernei au un efect pu­ter­nic și divers asupra cir­cu­la­ti­ei at­mosfe­ri­ce. Acest baraj na­tu­ral, înalt de 1350- 1450 m, for­mea­ză un ade­vă­rat obs­ta­col în fața ma­se­lor de aer aflate în de­pla­sa­re, pro­du­când astfel și o com­par­ti­men­ta­re na­tu­ra­lă. Ci­clo­nii mobili ce vin din­spre vest, nord- vest și sud - vest co­bo­a­ră în de­pre­siu­ne, unde se aduna și apoi sunt obli­gați în drumul lor spre est la o as­cen­siu­ne peste culmea M- tilor Cernei. Deci, în zona de des­cen­den­tă a ma­se­lor ci­clo­na­le (în partea de vest) din cauza în­că­l­zi­rii ma­se­lor de aer, tem­pe­ra­tu­ra crește, umi­di­ta­tea scade, cres­când va­lo­ri­le eva­po­transpi­ra­ti­ei, în schimb, în zona de as­cen­den­ta a ma­se­lor de aer se pro­du­ce scă­de­rea tem­pe­ra­tu­ri­lor, creș­te­rea umi­di­ta­tii și scă­de­rea eva­po­transpi­ra­ti­ei.

Re­gi­mul tem­pe­ra­tu­rii ae­ru­lui

Do­maș­nea este în­ca­dra­tă de izo­ter­ma medie anuală de 8,6 C. Va­loa­rea izo­ter­mei medii în timpul iernii (ia­nu­a­rie) este de -2 C iar a ano­tim­pu­lui cald (iulie) este de 19 C. Aceste valori ca­rac­te­ri­zea­ză zonele de vale și in­ter­flu­vi­i­le cen­tra­le, în timp ce spre zona de racord cu uni­tă­ți­le mun­toa­se, izo­ter­me­le în­re­gis­trea­ză valori mai scă­zu­te, valori mo­di­fi­ca­te în func­ție de for­me­le de relief din de­pre­siu­ne, ex­pu­ne­rea ver­san­ti­lor etc.

Ca­rac­te­ris­ti­ci­le re­gi­mu­lui termic reies din ana­li­za dis­tri­bu­ti­ei tem­pe­ra­tu­ri­lor medii lunare și anuale. În se­zo­nul rece (oc­tom­brie -apri­lie) tem­pe­ra­tu­ri­le medii lunare, ex­cep­tând lunile ia­nu­a­rie, fe­bru­a­rie și uneori de­cem­brie, de­pă­șesc 0 grade C con­stan­tân­du-se cres­teri din ce ce mai mari de la o lună la altă. Da­to­ri­tă in­flu­en­tei ma­se­lor de aer umede și re­la­tiv calde din vest, nord-vest și sud-vest, frec­ven­ța zi­le­lor de iarnă nu de­pă­șeș­te 30- 40 zile. În ceea ce pri­veș­te va­lo­ri­le tem­pe­ra­tu­ri­lor maxime ab­so­lu­te, ele au fost de 37,4 C în august 1965 și de -32 C în ia­nu­a­rie 1972.

Primul îngheț se pla­sea­ză în pe­ri­oa­da 1 oc­tom­brie -11 no­iem­brie, iar ul­ti­mul în in­ter­va­lul ul­ti­mei decade a lunii apri­lie -prima decadă a lunii mai. Fiind o zonă de­pre­sio­na­ra, în­ca­dra­tă de culmi mun­toa­se înalte și func­tionând ca un culoar prin care se ca­na­li­zea­za masele de aer, în cadrul aces­tei de­pre­siuni se re­mar­ca și in­ver­siuni de tem­pe­ra­tu­ra care se ac­cen­tu­ea­za mai ales iarna când pe vai se produc acu­mu­lari de aer rece, în timp ce pan­te­le și păr­ți­le mai înalte sunt aco­pe­ri­te de aer mai cald. Con­fi­gu­ra­tia ver­san­ti­lor și ex­pu­ne­rea aces­to­ra in­flu­en­țea­ză re­par­ti­tia tem­pe­ra­tu­ri­lor. Așa se ex­pli­ca va­lo­ri­le ter­mi­ce fa­vo­ra­bi­le li­ve­zi­lor de pomi fruc­ti­feri ce se dezvol­ta foarte bine pe ver­san­tii slab in­cli­nati din cadrul nive­lu­lui cul­mi­lor de­pre­siu­nii sau chiar pe cei din partea in­fe­ri­oa­ră a ramei de­pre­sio­na­re și nu în baza aces­te­ia unde prin in­ver­siuni ter­mi­ce se în­re­gis­trea­ză tem­pe­ra­turi mai scă­zu­te.

Umeze­a­la ae­ru­lui Din datele exis­ten­te se con­sta­ta că umeze­a­lă re­la­ti­vă medie anuală in­re­gis­tre­za valori ri­di­ca­te ce se mențin în ge­ne­ral între 75-90 %. În lunile iulie- august sunt mai scă­zu­te și se da­to­rea­ză creș­te­rii ge­ne­ra­le a tem­pe­ra­tu­rii ae­ru­lui și re­du­ce­rii can­ti­ta­ti­lor de pre­ci­pi­ta­tii at­mosfe­ri­ce în timp ce în lunile de­cem­brie-ia­nu­a­rie se în­re­gis­trea­ză va­lo­ri­le cele mai ri­di­ca­te ce sunt puse pe seama con­di­ți­i­lor at­mosfe­ri­ce umede ale ma­se­lor de aer ocea­ni­ce din vestul con­ti­nen­tu­lui.

Ne­bu­lo­zi­ta­tea

Ne­bu­lo­zi­ta­tea con­sti­tu­ie un factor cli­ma­to­lo­gic im­por­tant de­o­a­re­ce in­flu­en­țea­ză în mare măsură in­so­la­tia din timpul zilei și ra­di­a­ția căl­du­rii din sol în timpul nopții. Ea este strâns legată de cir­cu­la­ția at­mosfe­ri­că și de con­fi­gu­ra­tia ge­o­lo­gi­ca a de­pre­siu­nii. Media lunară a ne­bu­lo­zi­ta­tii în­re­gis­trea­ză va­lo­ri­le cele mai mari iarna (6,5 -7,5), iar cele mai mici vara (4,0 -5,2) și toamnă (4,5 -5,5). Nu­mă­rul mediu anual de zile cu cer noros este de 120- 140, iar nu­mă­rul zi­le­lor cu cer senin atinge valori medii mul­ti­a­nu­a­le de 100 -110.

Pre­ci­pi­ta­ti­i­le at­mosfe­ri­ce

Din datele exis­ten­te la postul me­te­o­ro­lo­gic Do­maș­nea, se con­sta­ta ca în cadrul de­pre­siu­nii pre­ci­pi­ta­ti­i­le medii anuale in­su­mea­za valori de 825 mm, cres­când însă spre ramă mun­toa­sa mai mo­de­rat către vest și mai evi­dent către est. Se ob­ser­va și o des­cres­te­re spre sud, astfel can­ti­ta­tea medie anuală fiind de 825 mm la Do­maș­nea și 750 mm de pre­ci­pi­ta­tii la Me­ha­dia.

Pre­ci­pi­ta­ti­i­le cele mai bogate cad în ano­tim­pul cald, prima decadă a lunii apri­lie -a două decadă a lunii oc­tom­brie. Pre­ci­pi­ta­ti­i­le sunt legate de pre­zen­ta ma­se­lor de aer con­ti­nen­tal vestic, cât și de ac­ti­vi­ta­tea ci­clo­na­la, cele mai în­sem­na­te can­ti­tăți de pre­ci­pi­ta­tii cad în lunile mai și iunie (100-110 mm), o creș­te­re mai mica având și lunile sep­tem­brie -oc­tom­brie (75-85 mm), iar cele mai scă­zu­te cad în lunile de­cem­brie -fe­bru­a­rie (cca 50 mm).

Pre­ci­pi­ta­ti­i­le maxime ab­so­lu­te în 24 ore în­re­gis­trea­ză valori apre­cia­bi­le, astfel ca în a ia­nu­a­rie 1953 în Do­maș­nea au căzut 126,9 mm. Ca­rac­te­ris­tic pentru zonă de­pre­sio­na­ra este și nu­mă­rul zi­le­lor cu pre­ci­pi­ta­tii sub forma solidă din timpul iernii. Nu­mă­rul anual al zi­le­lor cu nin­soa­re in­su­mea­za 36 -40, jar cel al zi­le­lor cu strat de zăpadă de 55 -65, gro­si­mea medie anuală a stra­tu­lui de zăpadă fiind în jur de 40 - 60 cm.

Vântul

În cadrul de­pre­siu­nii se re­mar­ca, în ge­ne­ral, di­rec­ția pre­do­mi­nan­ta de vest și nord-vest a vân­tu­lui. Aceas­ta este legată atât de di­na­mi­că cir­cu­la­ti­ei at­mosfe­ri­ce, cât și de po­zi­ția de­pre­siu­nii în cadrul cu­loa­ru­lui Timis -Cerna, pe care se ca­na­li­zea­za masele de aer (Sche­u­san I.C., 1997).

În lungul vailor, la con­tac­tul cu re­giu­ni­le mai înalte, cu pre­ca­de­re spre M-ții Cernei, cu frec­ven­ță în ba­zi­nul Do­maș­nea -Cornea, în timpul anului și mai pro­nun­țat în zilele senine se produc bri­ze­le de munte -vale. Ziua aerul se de­pla­sea­ză în lungul văii Do­maș­nea -Tu­to­ro­vi­ta -Valea Mare și pe ver­san­tii din estul aces­te­ia sub forma unui flux as­cen­dent cu aer mai cald (deci din­spre re­giu­ni­le joase spre cele înalte), iar noap­tea în sens opus sub forma unui flux des­cen­dent. Aceas­tă face să apară in­ver­siu­nea de tem­pe­ra­tu­ra, se­si­za­bi­la mai ales în ano­tim­pul de iarnă și vară (Sche­u­san I.C., 1997).

Fe­no­me­ne meteo -cli­ma­ti­ce de­o­se­bi­te

În cadrul zonei mai apar și o serie de pro­ce­se și fe­no­me­ne at­mosfe­ri­ce cu o frec­ven­ță mai redusă, dar care pre­zin­tă totuși in­te­res pentru cu­noaș­te­rea anu­mi­tor par­ti­cu­la­ri­tati ale climei din de­pre­siu­ne, având efecte de­o­se­bi­te asupra mul­ti­ple­lor ac­ti­vi­tăți social -eco­no­mi­ce. Pro­du­ce­rea lor este legată de pro­ce­se ad­vec­ti­ve și ra­di­a­ti­ve locale, motiv pentru care ele se pre­zin­tă di­scon­ti­nuu în timp și ne­u­ni­form re­par­ti­za­te în spațiu.

Vi­sco­lul este un fe­no­men meteo-cli­ma­te­ric spe­ci­fic iernii, deși în de­pre­siu­ne nu se pro­du­ce cu re­gu­la­ri­ta­te în fi­e­ca­re an. Nu­mă­rul zi­le­lor cu viscol este mic, în ge­ne­ral sub 5. Cele mai pu­ter­ni­ce vi­sco­le au fost în 3-5 ia­nu­a­rie 1954 și cel din 11- 14 fe­bru­a­rie 1956, ce au avut efecte dis­tru­gă­toa­re asupra clă­di­ri­lor și ve­ge­ta­ti­ei.

La­po­vi­ta cade de regulă în lunile se­zo­nu­lui rece, de­ter­mi­na­tă de tre­ce­rea tem­pe­ra­tu­ri­lor prin pragul de O C. Acest fe­no­men poate avea urmări ne­ga­ti­ve asupra cul­tu­ri­lor de toamnă. De ase­me­nea pri­mă­va­ră exer­ci­tă o in­flu­en­ță de­fa­vo­ra­bi­la și asupra po­mi­lor in­flo­ri­ti.

Chi­ciu­ra și po­le­iul sunt fe­no­me­ne hi­dro­me­te­o­ro­lo­gi­ce con­di­țio­na­te de par­ti­cu­la­ri­ta­ti­le fizico-ge­o­gra­fi­ce din zonă, cât și de di­na­mi­că do­mi­nan­tă a at­mosfe­rei. Frec­ven­ța mai mare a zi­le­lor cu chi­ciu­ra și polei se în­re­gis­trea­ză în lunile de­cem­brie și ia­nu­a­rie, în le­gă­tu­ra cu in­va­zi­i­le de aer arctic, ma­ri­tim. Can­ti­ta­tea de­pu­ne­ri­lor solide și in­ten­si­ta­tea lor sunt di­fe­ri­te va­ri­ind în func­ție de di­rec­ția de de­pla­sa­re a ma­se­lor și fron­tu­ri­lor de aer, precum și con­di­țio­na­te de par­ti­cu­la­ri­ta­ti­le ter­mo­con­duc­ti­bi­le ale su­pra­fe­ței active.

Grin­di­nă, fe­no­men dă­u­nă­tor mai ales pentru agri­cul­tu­ră, dar și pentru ase­za­ri­le ome­nești. Grin­di­nă se pro­du­ce mai ales în lunile de vară (mai-iulie), când po­si­bi­li­ta­tea re­a­li­za­rii con­vec­ti­ei di­na­mi­ce este maximă. Frec­ven­ța este totuși redusă.

Bruma ocupa un loc im­por­tant în grupa fe­no­me­ne­lor hi­dro­me­te­o­ro­lo­gi­ce dă­u­nă­toa­re pentru agri­cul­tu­ră. Bruma se for­mea­ză toamnă, iarna și pri­mă­va­ră în timpul nop­ti­lor senine și calme, când tem­pe­ra­tu­ra so­lu­luj scade sub O C. Anual la nu­mă­rul zi­le­lor cu bruma este de 35-40, iar frec­ven­ța cea mai mare se în­re­gis­trea­ză în lunile martie și no­iem­brie. Pri­me­le brume de toamnă și ul­ti­me­le brume de pri­mă­va­ră se produc ca dată medie cu cca. 10-15 zile mai de­vre­me și res­pec­tiv mai târziu decât pri­me­le și ul­ti­me­le in­ghe­turi.

În con­clu­zie, ana­li­zând gra­de­le de vul­ne­ra­bi­li­ta­te ale zonei stu­di­a­te față de aceste fe­no­me­ne me­te­o­ro­lo­gi­ce de­o­se­bi­te putem spune că față de îngheț bruma, viscol aria co­mu­nei Do­maș­nea pre­zin­tă o vul­ne­ra­bi­li­ta­te in­ter­me­di­a­ra iar la grin­di­nă, us­ca­ciu­ne și secetă, vul­ne­ra­bi­li­ta­te mica. La in­ver­siu­ni­le de tem­pe­ra­tu­ra vul­ne­ra­bi­li­ta­tea este in­ter­me­di­a­ra iar la in­ten­si­ta­tea plo­i­lor de vară com­bi­nat.

Im­pac­tul con­di­ți­i­lor cli­ma­ti­ce asupra agri­cul­tu­rii

Dezvol­ta­rea cli­ma­to­lo­gi­ei s-a făcut în strân­sa le­gă­tu­ră cu ne­ce­si­tă­ți­le de ordin prac­tic și ale agri­cul­tu­rii. Dintre ele­men­te­le cli­ma­ti­ce, ener­gia solară sub forma de lumină și căl­du­ră cât și pre­ci­pi­ta­ti­i­le at­mosfe­ri­ce (in­clu­siv stra­tul de zăpadă) au un rol ho­ta­râ­tor în pro­duc­ția agri­co­la. Ne­ce­si­tă­ți­le plan­te­lor și po­mi­lor fruc­ti­feri față de căl­du­ră sunt legate fi­zi­o­lo­gic de anu­mi­te faze fe­no­lo­gi­ce în dezvol­ta­rea lor. Așa de pildă, grâul de toamnă gă­seș­te con­di­ții eco­lo­gi­ce optime. Op­ti­mul termic pentru in­samân­ta­re este de 19 C, iar pentru ger­mi­na­re și ra­sa­ri­re este de 12-20 C, pentru po­le­ni­za­re și fe­cun­da­re de 16-20 C. Grâul de toamnă în pe­ri­oa­da de ve­ge­ta­ție are nevoie de 2500-3000 C care se re­a­li­zea­ză în 270-280 zile.

Po­rum­bul be­ne­fi­ci­a­ză de ase­me­nea de con­di­ții optime. Are nevoie în pe­ri­oa­da de ve­ge­ta­ție de 2000-2600 C, care se re­a­li­zea­ză în 100-150 zile. De­o­a­re­ce po­mi­cul­tu­ra deține o pon­de­re în­sem­na­tă în eco­no­mia co­mu­nei, se poate vorbi chiar de un agro­e­co­sis­tem po­mi­col, în cadrul căruia se sta­bi­lesc in­te­rac­tiuni pu­ter­ni­ce între cul­tu­ra po­mi­lor fruc­ti­feri și an­sam­blul fac­to­ri­lor cli­ma­tici. Astfel, con­di­ții pe­do­cli­ma­ti­ce fa­vo­ra­bi­le găsesc aici: mărul, prunul, nucul, ci­re­sul și ar­bus­tii fruc­ti­feri, care se dezvol­ta bine în con­di­ți­i­le tem­pe­ra­tu­rii medii anuale cu­prin­se între 8-11 C, ca­rac­te­ris­ti­ce zonei (Bo­sco­ta G., 1993).

To­po­cli­ma­tul

Acest to­po­cli­mat cu­prin­de pie­mon­tul și gla­ci­su­ri­le de sub culmea Cerni Vâr, spinâri­le cres­te­lor Potoc, Trus­chiu și lungul Vâii Do­maș­nea. Aici se în­re­gis­trea­ză ce1e mai scă­zu­te valori ter­mi­ce, cea mai scă­zu­tă eva­po­transpi­ra­tie și cea mai ri­di­ca­tă umi­di­ta­te re­la­ti­vă a ae­ru­lui din de­pre­siu­ne. Si­tu­a­ția este ca­u­za­tă de masele de aer ce vin din­spre vest, care în drumul lor as­cen­dent înspre culmea Cerni Vâr produc ra­ci­rea adi­a­ba­ti­ca a aces­to­ra, precum și de frec­ven­ța bri­ze­lor de munte din acest sector. Aces­tea con­di­tio­nea­za dezvol­ta­rea ci­clu­ri­lor ve­ge­ta­ti­ve ce sunt mult in­târ­zi­a­te față de restul de­pre­siu­nii cu 15-20 zi1e.

Text pre­lu­at - cu acor­dul co­or­do­na­to­ru­lui ști­in­ți­fic prof.univ.dr. Petru Urdea - din lu­cra­rea de di­zer­ta­tie "Comuna Do­maș­nea - Studiu de ge­o­gra­fie apli­ca­tă cu pri­vi­re spe­cia­lă asupra or­ga­ni­za­rii te­ri­to­ri­u­lui", Uni­ver­si­ta­tea de Vest Ti­mi­șoa­ra, 2003, al ab­sol­ven­tei Vir­gi­nia-Sorina Ni­culici. Le oferim mul­țu­mi­ri­le noas­tre.