Domașnea
Domașnea: Nume de casă și viață tihnită / Cu creste de munte-mprejur / Cu pacea-n adâncul țarinii zidită / Cu ape și cerul de-azur! Nu-i aerul proaspăt niciunde / Ca-n codrii tăi mândri de fagi / Ce-și scutură pletele-n unde / Și-ți murmură doinele dragi. Mi-e sufletul cald, când privirea-mi încântă / Și case, și oameni, și văi... / Domașnea, tu, vatră-a strămoșilor, sfântă / Cu toții noi suntem ai tăi. (Borca Cristescu, 1971)

Do­maș­nea se află la o al­ti­tu­di­ne de 492 m. Așe­za­tă în sud-vestul țării, în partea de sud-est a ju­de­țu­lui Caraș-Se­ve­rin, în nordul de­pre­siu­nii Do­maș­nea-Me­ha­dia din cu­loa­rul de­pre­sio­nar Timiș-Cerna.

Do­maș­nea se în­tin­de pe o vatră for­ma­tă din 64 ha. având ca vecini: Te­re­go­va la Nord, Rusca la Nord-Est, Cor­ne­re­va la Est, Cornea la Sud, Me­ha­di­ca la Sud-Vest și Lun­ca­vi­ța la Vest. Față de mu­ni­ci­pi­ul re­șe­din­ța de județ, Reșița, Do­maș­nea e si­tu­a­tă la o dis­tan­ță de apro­xi­ma­tiv 90 km, iar față de cele mai apro­pi­a­te orașe, 45 km de Ca­ranse­beș și res­pec­tiv 25 km de sta­țiu­nea Băile Her­cu­la­ne.

Numele de Do­maș­nea vine din limbă slavă, cu­vân­tul "Do­mas­ch" în­sem­nând casă, casnic, blând, lo­cu­in­ța, do­mi­ci­liu dar atri­bu­in­du-se însă su­fi­xul [(n)ia] de ori­gi­ne latină, acesta din urmă îi sta­bi­leș­te pa­ter­ni­ta­tea romană, la­ti­ne­s­cul "Domus", având ace­lași în­țe­les cu "Do­maș­ch"-ul slav pe care l-au îm­bră­ți­șat să­te­nii din con­si­de­ren­te de ordin fo­ne­tic.

Po­tri­vit unui do­cu­ment pu­bli­cat de is­to­ri­cul ma­ghiar Fri­gzes, s-a crezut că ve­chi­mea Do­maș­nei se poate sta­bili în­ce­pând din anul 1436. Dar, cer­ce­tă­ri­le mai noi, în spe­cial cele făcute de Dr. Di­mi­trie Roman, au scos la iveală un do­cu­ment din care se poate sta­bili că un grup de case există în ho­ta­rul sa­tu­lui încă din anul 159 e.n. Do­cu­men­tul constă dintr-o di­plo­mă mi­li­ta­ră. Într-adevăr, cu ocazia con­stru­i­rii de către au­to­ri­tă­ți­le aus­trie­ce în gra­ni­ță mi­li­ta­ră ba­na­tea­na, în anul 1928, a șo­se­lei Orșova-Ca­ranse­beș a fost dezgro­pa­tă fun­da­ția unui șanț român de 40 x 34 m, unde s-a găsit o tă­bli­ța din bronz în di­men­siu­nea 95 mm lată, 60 mm înaltă și 0.5 mm gro­si­me, așa numită "tabula ho­ne­stae mis­si­o­nis", emisă din or­di­nul îm­pă­ra­tu­lui Ha­dri­an la 27 sep­tem­brie 159 pe numele os­ta­șu­lui ve­te­ran Ivor­ne­cus, de ori­gi­ne cel­ti­că. Aceas­tă tă­bli­ță se gă­seș­te la muzeul de an­ti­chi­tăți din Viena, în­re­gis­tra­tă sub nu­mă­rul D.XVII.

În 1962 lo­ca­li­ta­tea a fost co­lec­ti­vi­za­tă fiind sin­gu­ra din zonă care a trecut în mod forțat la acest sistem (un aport la aceas­tă si­tu­a­ție adu­când și o parte din săteni) și care a avut urmări dez­as­tru­oa­se care au dus la ru­i­na­rea agri­cul­tu­rii și a lo­cu­i­to­ri­lor.

Aceas­tă comună a re­pre­zen­tat un focar de re­zis­ten­tă an­ti­co­mu­nis­tă în Banat.

Despre Do­maș­nea se poate spune că este comuna cu cei mai mulți "ti­trați" pe cap de lo­cu­i­tor din țară, peste 300 de per­soa­ne cu studii su­pe­ri­oa­re la cele 500 de case cât are comuna.

Despre Domașnea

Domășnenii se întâlnesc și pe pagina Domașnea de pe Facebook, unde ne puteți trimite fotografii, date și povești despre sat.