Iancu Horescu

Cră­ciun în­du­re­rat în anul 1973 ca urmare a de­ce­su­lui la 24.12.1973 a celui care a fost șeful ca­te­drei de fizica a Uni­ver­si­ta­tii din Ti­mi­șoa­ra, Prof. Dr. In­gi­ner IANCU HO­RES­CU.

Cine a fost IANCU HO­RES­CU ?

Așa cum spunea în cu­vân­tul său de “ADIO” Dr. Ing. Ti­be­riu Se­ra­fin (primul copil din Do­maș­nea care a as­cul­tat de IANCU HO­RES­CU și care a urmat și ter­mi­nat cu succes cur­su­ri­le Fa­cul­tă­ții de Chimie In­dus­tri­a­la). Re­la­tez din cu­van­ta­re: “Po­ves­tea vieții pro­fe­so­ru­lui Dr.ing. IANCU HO­RES­CU începe cu “a fost odată în stra­ve­chea comuna Do­maș­nea, doi soți, țărani har­nici și ini­mo­si care aveau trei fe­ciori mândri și înalți ca brazii”. Unul dintre ei era IANCU.

Iancu Ho­res­cu vor­beș­te la în­tru­ni­rea fiilor sa­tu­lui în 5 iulie 1972

Să îl lăsăm pe Iancu să ne re­la­te­ze ” (din auto­bi­o­gra­fia sa, pe care o avem în ori­gi­nal): Școala pri­ma­ră am făcut-o în comuna natală, 5 clase, pentru că pă­rin­ții n-au avut po­si­bi­li­tăți ma­te­ri­a­le ca să mă tri­mi­tă la liceu, cu toate că după clasa a IV-a pri­ma­ră am dat ad­mi­te­rea la Liceul de băieți din Ca­ranse­beș și am reușit. abia în anul ur­mă­tor, pă­rin­ții, la in­sis­ten­tă in­va­ta­to­ri­lor din sat, vând 1/4 Ha de pământ și mă trimit să urmez liceul, îm­pre­u­nă cu fra­te­le meu Ho­res­cu Nico­lae care era în clasa a IV-a.

Am urmat toate cla­se­le la Liceul de băieți “Traian Doda” din Ca­ranse­beș ca elev or­di­nar, în afara de clasa a V-a pe care am făcut-o fără frec­ven­ță, din motive eco­no­mi­ce. Tata era con­cen­trat și trimis pe front cu toate că avea 45 de ani. În tot timpul școlii pri­ma­re am fost cla­si­fi­cat I-ul. așa s-a în­tâm­plat și în liceu timp de 6 ani de studiu. La exa­me­nul de BA­CA­LA­U­RE­AT sus­ți­nut în luna iunie a anului 1948, m-am cla­si­fi­cat I-ul din 106 con­cu­renți veniți de la li­ce­e­le din Ca­ranse­beș, Lugoj, Resita și Ora­vi­ta.

Am vrut să urmez Fa­cul­ta­tea de Elec­tro­teh­ni­ca, dar ne­cu­nos­cand de­se­nul ca ma­te­rie, am dat ad­mi­te­rea la Fac.de Chimie In­dus­tri­a­la din Ti­mi­șoa­ra în anul 1948, fiind de­cla­rat reușit pe primul loc.”

Mai de­par­te lăsăm să vor­beas­că pro­fe­so­rii săi, opera sa pe care o in­fa­ti­sam în cele ce ur­mea­ză și să vor­beas­că co­le­gii săi, în pro­fe­sia de cer­ce­tă­tor, în­dru­mă­tor, să vor­bes­ca foștii săi elevi, stu­denți, care și la atâția ani de la des­păr­ți­re nu l-au uitat și au cu­vin­te din cele mai elo­gi­oa­se pentru omul IaNCU HO­RES­CU. Iancu Ho­res­cu a fost mare.

Ce con­fir­mari mai ple­na­re decât opera lăsată In­sti­tu­te­lor în care a lucrat încă din timpul fa­cul­tă­ții ca pre­pa­ra­tor, apoi asis­tent șef de lu­crări, con­fe­ren­ti­ar, șef de la­bo­ra­toa­re create chiar de el pentru cer­ce­ta­re, Pro­fe­sor, Decan, Sef de ca­te­dră. Încerc să redau în scris, cu ace­eași emoție, acum după tre­ce­rea a 36 de ani de la deces, ca și aceia care la ca­ta­fal­cul sau ros­teau în final cu­vân­tul de aDIO.

Să în­ce­pem cu cei mai au­to­ri­zați pro­fe­sori co­la­bo­ra­tori, șefi ie­rar­hi­ci și colegi. Prof. Doctor Docent C.DRA­GU­LES­CU: “IANCU HO­RES­CU a reușit cel dintâi la con­cur­sul de ad­mi­te­re în primul an de func­țio­na­re. ace­lași urmaș a rămas și în timpul stu­di­i­lor la în­vă­ță­tu­ra cât și la pur­ta­re sub toate ra­por­tu­ri­le. Stră­lu­cit ab­sol­vent al fa­cul­tă­ții a fost re­ți­nut în corpul ei di­dac­tic, ca asis­tent și apoi șef de lu­crări.”

Trimis la studii pentru ca­li­fi­ca­rea su­pe­ri­oa­ră la Uni­ver­si­ta­tea de stat din Mo­sco­va, a lucrat sub în­dru­ma­rea aca­de­mi­cia­nu­lui Ba­LaN­DIN, în do­me­ni­ul ca­ta­li­zei he­te­ro­ge­ne, ob­ti­nand titlul de can­di­dat în ști­in­țe, adică doctor in­gi­ner chi­mist. Întors în țara a ocupat postul de con­fe­ren­ti­ar pentru chimia teh­no­lo­gi­că la Uni­ver­si­ta­tea Ti­mi­șoa­rei, la secția fizico-chi­mi­ce, a Fa­cul­tă­ții de Fizica. În ace­lași post în curând a de­ve­nit pro­fe­sor și tot­o­da­tă su­fle­tul în­tre­gii in­sti­tu­ții de in­va­tamnt fizico-chimic din cadrul Uni­ver­si­ta­tii.În timp ce la Uni­ver­si­ta­te își des­fă­șu­ra ac­ti­vi­ta­tea di­dac­ti­ca, la Baza din Ti­mi­șoa­ra a aca­de­mi­ei, în cen­trul său de chimie, IANCU HO­RES­CU a în­fi­in­țat co­lec­ti­vul de­ve­nit sector, care a ini­țiat studii de CA­TA­LI­ZA, cu as­pec­te atât prac­ti­ce cât și te­o­re­ti­ce. Unele dintre aces­tea s-au dezvol­tat rodnic: dis­tru­ge­rea oxi­zi­lor de azot din gaze in­dus­tri­a­le, agenți po­lu­an­ti pu­ter­nici.

Membru al Con­si­li­u­lui Sti­in­ti­fic al Cen­tru­lui de Chimie, Iancu Ho­res­cu și-a adus per­ma­nent con­tri­bu­ția sa de com­pe­ten­ță în cer­ce­ta­re și de is­cu­sin­ta în apro­pi­e­rea oa­me­ni­lor. În su­fle­tul lui clo­co­tea do­rin­ță pentru re­a­li­zări, cărora le intuia și po­si­bi­li­tă­ți­le și le vedea calea de urmat. Era pă­truns de vi­ziu­nea po­run­ci­toa­re a pro­gre­su­lui și era neas­tâm­pă­rat rob al in­fap­tu­i­ri­lor.

Omenia lui de­să­vâr­și­tă a servit, cu tact, nu odată, la sta­vi­li­rea și stin­ge­rea ne­in­te­le­ge­ri­lor ce apar în­tot­dea­u­na ce apar în­tot­dea­u­na între cei care lu­crea­ză îm­pre­u­nă. Car­co­ta­sii și de­trac­to­rii au fost și în timpul vieții sale și am găsit și în in­ves­ti­ga­ți­i­le mele de astăzi prin­tre urmași și foștii săi co­la­bo­ra­tori.

În con­ti­nu­a­re își ex­pri­ma re­gre­tul des­păr­ți­rii Prof.Dr.In­gi­ner V.CO­CHECI, De­ca­nul Fa­cul­tă­ții de Chimie In­dus­tri­a­la din Ti­mi­șoa­ra. “Iancu Ho­res­cu, ținând seama și de anii stu­den­ti­ei, avea să îm­par­tă cu noi gre­u­tă­ți­le și bu­cu­ri­i­le aces­tei fa­cul­tăți timp de aproa­pe 20 de ani din scurtă lui viața. L-am cu­nos­cut bine, atât ca stu­dent și apoi pre­pa­ra­tor, asis­tent și șef de lu­crări fiindu-mi re­par­ti­zat la Ca­te­dra pe care o conduc.

Ști­in­ța noas­tră chi­mi­că a pier­dut prin el un ele­ment va­lo­ros și de mare per­spec­ti­vă, fa­cul­ta­tea noas­tră, pe unul din stra­lu­ci­tii ei ab­sol­venți, iar cen­trul nostru uni­ver­si­tar, pe care atâta îl iubea, pe unul din ele­men­te­le cele mai de elită. În Iancu Ho­res­cu s-au im­bi­nat atât de ar­mo­ni­os și fe­ri­cit două mari și pre­ți­oa­se ca­li­tăți: omul de ști­in­ță și das­ca­lul. Pe amân­do­uă le-a cul­ti­vat și le-a de­să­vâr­șit.

Și co­la­bo­ra­to­rii săi îl de­plang în con­ti­nu­a­re. E pro­fun­dă apre­ci­e­rea pro­de­ca­nu­lui lector CHI­R­I­aC aDRIaN din acea pe­ri­oa­dă a fa­cul­tă­ții de fizică:

“A fost un om care a con­ce­put pro­fe­siu­nea pe care a iubit-o cu pa­siu­ne, ca un per­ma­nent dialog între ade­va­ru­ri­le spec­ta­cu­loa­se ale te­o­ri­ei și re­zol­va­ri­le con­cre­te cerute de prac­ti­că. a fost prin­tre primii dintre noi care a reușit să fie fun­damen­tal, in­te­le­gand să aplice mul­ti­ple­le sale cu­noș­tin­țe la scara re­a­li­ta­ti­lor con­cre­te impuse de mo­men­tul pro­gre­su­lui tehnic.” Mulți au fost cei care au plâns la afla­rea tris­tu­lui moment în ajunul Cra­ci­u­nu­lui, mulți îl evoca și-1 oma­gi­a­za și astăzi. Cum să nu de­plan­ga o des­păr­ți­re în plină cre­a­ție, în plină efer­ves­cen­ta de că­u­ta­re, des­co­pe­riri, in­ven­ții și ino­va­tii. Va re­la­tez o apre­ci­e­re pentru Iancu Ho­res­cu de la unul din cei mai mari fi­zi­cieni ai Ro­mâ­ni­ei acad. Prof. Dr. HORIA HU­LU­BEI. Lu­cru­ri­le se pe­tre­ceau în anul 1961.

Fiind in­gi­ner me­ca­nic, după ter­mi­na­rea Fa­cul­tă­ții de Me­ca­ni­ca din Ti­mi­șoa­ra în spe­cia­li­ta­tea sudură, am fost trimis la In­sti­tu­tul de Fizica ato­mi­că din Bu­cu­res­ti pentru a urma o spe­cia­li­za­re post­u­ni­ver­si­ta­ra pentru fo­lo­si­rea izo­to­pi­lor ra­di­oac­tivi în in­dus­trie. Pentru mine era im­por­tan­tă aceas­tă spe­cia­li­za­re – con­tro­lul su­du­ri­lor – pe care le făceam la con­struc­ția fur­na­le­lor de mare ca­pa­ci­ta­te de la Com­bi­na­tul Si­de­rur­gic Hu­ne­doa­ra. Spre sur­prin­de­rea și bu­cu­ria mea l-am în­tâl­nit pe Iancu Ho­res­cu la ace­iași In­sti­tu­tie de spe­cia­li­za­re, el fiind trimis de In­sti­tu­tul Po­li­teh­nic din Ti­mi­șoa­ra. astfel am de­ve­nit pentru o scurtă pe­ri­oa­dă de timp colegi. am avut mai multe în­tâl­niri cu Iancu, plă­cu­te ,in­te­re­san­te. În­tâm­pla­rea a făcut ca lan­sa­rea în Cosmos a lui IURY GA­GA­RIN să o ur­mă­rim îm­pre­u­nă din fața Uni­ver­si­ta­tii din Bu­cu­res­ti. Îmi aduc și acum aminte de o vorba mare spusă de Iancu atunci: ” Mai, de­par­te va ajunge Ome­ni­rea ! “

La ter­mi­na­rea cur­su­ri­lor la In­sti­tu­tul de Fizica ato­mi­că, la fes­ti­vi­ta­tea de în­che­ie­re a cur­su­ri­lor, a par­ti­ci­pat și Di­rec­to­rul In­sti­tu­tu­tlui de Fizica ato­mi­că, acad. Prof. Dr. HORIa HU­LU­BEI, care în cu­vân­tul său a spus: “Mi-a făcut plă­ce­re să cunosc și să stau de vorba cu foarte mulți tineri in­gi­neri, doc­to­ranzi ta­len­tați, pa­trun­si de simțul ca­u­ta­ri­lor, cer­ce­tă­rii, cu­noaș­te­rii așa cum este tâ­nă­rul Dr.in­gi­ner IANCU HO­RES­CU de la Ti­mi­șoa­ra”.

Am avut o sa­tis­fac­ție de­o­se­bi­tă pe care acum când vor­besc de Iancu, nu pot să nu o re­la­tez, fiind con­vins ca și D-voas­tră auzind aceste apre­ci­eri să sim­țiți pentru con­sa­tea­nul nostru, ce-am simțit eu atunci. Dar Iancu este mare prin lu­cră­ri­le sale ști­in­ți­fi­ce, prin pres­ta­ti­i­le sale ca dascal, prin ma­na­ge­men­tul sau or­ga­ni­za­toric și de efi­cien­tă, prin felul său de a lucra cu oa­me­nii, cu cei care so­li­ci­tau aju­to­rul său. Oa­me­nii nu uita. În me­mo­ria noas­tră va rămâne veșnic ac­ti­vi­ta­tea ști­in­ți­fi­că a Prof.univ.Dr.ing IANCU HO­RES­CU. Co­le­gii, co­la­bo­ra­to­rii, pri­e­te­nii, fa­mi­lia au or­ga­ni­zat în 6 iunie 2008 la Liceul Pe­da­go­gic “CARMEN SILVA” din Ti­mi­șoa­ra, SIM­PO­ZIO­NUL CU TEMA: ” FIGURI PRO­E­MI­NEN­TE ALE IN­VA­TA­MAN­TU­LUI ȘI CER­CE­TA­RII CHI­MI­CE DIN BANAT ” EDITIA I.

PRIMA EDITIE a Sim­po­zio­nu­lui a adus în me­mo­ria noas­tră viață și ac­ti­vi­ta­tea ști­in­ți­fi­că a Prof. Uni­ve­si­tar Dr. Iancu Ho­res­cu, bă­nă­țean născut în comuna Do­maș­nea, la îm­pli­ni­rea a 80 de ani de la naș­te­rea sa. Cei care și-au propus și au re­a­li­zat acest sim­po­zion au plecat de la con­vin­ge­rea că atât ca­rac­te­rul, omenia și com­pe­ten­ța sa, pre­tu­i­te de colegi dar și de ge­ne­ra­ții de foști, stu­denți, astăzi ei înșiși niște repere ale în­vă­ță­man­tu­lui ti­mi­sean pre­u­ni­ver­si­tar, sunt ca­li­tăți care ne în­drep­ta­tesc să-I păs­trăm o pro­fun­dă pre­tu­i­re. Sim­po­zio­nul a fost de o înaltă ținută ști­in­ți­fi­că și au fost im­pli­cați co­la­bo­ra­tori de seama:

  • In­spec­to­ra­tul Scolar Ju­de­tean
  • Casa Cor­pu­lui Di­dac­tic Timis
  • Aca­de­mia oa­me­ni­lor de ști­in­ță din Ro­mâ­nia(fi­li­a­la Ti­mi­șoa­ra)
  • Uni­ver­si­ta­tea de Vest Ti­mi­șoa­ra
  • Fa­cul­ta­tea de Chimie, Bi­o­lo­gie și Ge­o­gra­fie – De­par­ta­men­tul Chimie
  • Uni­ver­si­ta­tea de Me­di­ci­na și Far­ma­cie Ti­mi­șoa­ra
  • Uni­ver­si­ta­tea “Po­li­teh­ni­ca Ti­mi­șoa­ra” – Fa­cul­ta­tea de Chimie In­dus­tri­a­la și in­gi­ne­rie a me­diu­lui
  • In­sti­tu­tul de Chimie Ti­mi­șoa­ra.

Au tintul alo­cu­tiuni:

  • Prof. Dr. CORNEL PE­TRO­MAN – In­spec­tor școlar ge­ne­ral ad­junct la I.S.J.Timis
  • Prof. Univ. Dr. VASILE RUSU – Uni­ver­si­ta­tea de Me­di­ci­na și Far­ma­cie “VICTOR BaBES” Ti­mi­șoa­ra
  • Prof. Univ. Dr. REMUS NUTIU – Uni­ver­si­ta­tea de Vest Ti­mi­șoa­ra – Fac.de Chimie, Bi­o­lo­gie și Ge­o­gra­fie – De­par­ta­men­tul de Chimie
  • Prof. Univ. Dr. NICO­LAE DICA – Uni­ver­si­ta­tea de Vest Ti­mi­șoa­ra – Fa­cul­ta­tea de Chimie, Bi­o­lo­gie și Ge­o­gra­fie – De­par­ta­men­tul de Chimie
  • Prof.Univ.Dr.MIRCEA STE­FA­NE­SCU – Fa­cul­ta­tea de Chimie In­dus­tri­a­la și In­gi­ne­rie a Me­diu­lui
  • Eleva BA­BAI­TA AN­DRE­EA, Clasa XI – Liceul Pe­da­go­gic “CARMEN SILVA” Ti­mi­șoa­ra

Or­ga­ni­za­rea a fost făcută de Prof. Dr. CON­STAN­TIN MIHART care a reușit o ac­țiu­ne de mare am­ploa­re ști­in­ți­fi­că ex­cep­tând me­di­e­rea la nive­lul or­ga­ni­za­rii. Imor­ta­li­za­rea pe pe­li­cu­lă a în­tre­gii des­fa­su­rari și de­po­zi­ta­rea ma­te­ri­a­le­lor sus­ți­nu­te – con­fe­rin­țe, fo­to­gra­fii, filme – a lipsit. Pentru ac­țiuni ști­in­ți­fi­ce de viitor, venim în aju­to­rul celor care se ocupa cu va­lo­ri­fi­ca­rea lu­cră­ri­lor ști­in­ți­fi­ce, redand mai jos ti­tlu­ri­le aces­to­ra:

  • Ob­ti­ne­rea car­bu­ne­lui activ din de­șe­uri de piele ta­ba­ci­te ve­ge­tal.Autori: Co­checi V., Ho­res­cu Iancu. Re­vis­ta ASIT. Ind. Ușoară NR.5, 1956 pag.5-10;
  • Con­si­de­ra­tii asupra fo­lo­si­rii si­te­lor me­ta­li­ce mobile în locul celor fixe în ca­ta­li­za he­te­ro­ge­na. autor: Ho­res­cu lancu. Studii și cer­ce­tări ști­in­ți­fi­ce aca­de­mia RSR – Baza Ti­mi­șoa­ra TOM III 1956 Nr.1-2 pag. 121 -127;Lu­cra­re ana­lo­a­ga a fost bre­ve­ta­ta în URSS și USa în anul 1959.
  • Un nou pro­ce­deu de se­pa­ra­re a oxi­du­lui de mag­ne­ziu din do­lo­mi­te.Autori: Co­checi V,Ho­res­cu lancu. Bu­le­tin Sti­in­ti­fic și tehnic EPT-TOM 2(16), Fasc.I, pag.251-262 Ti­mi­șoa­ra 1957 Autori: Co­checi V. Ho­res­cu lancu O nouă metodă gra­fi­că și de calcul al ana­li­ze­lor in­di­rec­te. Bu­le­tin ști­in­ți­fic și tehnic IPT-TOM 4 (18) pag.237-246 Ti­mi­șoa­ra 1959
  • O nouă metodă gra­fi­că și de calcul a ana­li­ze­lor in­di­rec­te. Bu­le­tin ști­in­ți­fic și tehnic IPT-TOM4(18) pag. 237-246 Ti­mi­șoa­ra 1959
  • Ob­ti­ne­rea car­bo­na­tu­lui de po­ta­siu din cenușa de borhot in­di­ge­na autor: Ho­res­cu lancu. Lu­cra­re Teh­no­lo­gi­ca ori­gi­na­lă pre­mi­a­ta și apli­ca­tă in­dus­tri­al de Sfatul Po­pu­lar Re­gio­nal Ti­mi­șoa­ra 1958(Ne­pu­bli­ca­bi­la)
  • Ca­rac­te­ris­ti­ci­le fizico-chi­mi­ce ale apelor de su­pra­fa­ță din Re­giu­nea Ti­mi­șoa­ra. Autori: V. Co­e­chi­ci, Pirvu I., Tau­bert R.
  • Con­tri­bu­tii la Stu­di­ul pro­ce­su­lui de lim­pe­zi­re a apei. Autori: V.Co­checi, Ho­res­cu I, Tau­bert R, Winter FR. Bu­le­ti­nul Sti­in­ti­fic și tehnic IPT TOM 7(22) fasc 2 pag.249 – 256 Ti­mi­șoa­ra 1962
  • Po­si­bi­li­ta­tea oxi­da­rii auto­ter­me a me­ta­no­lu­lui la al­de­hi­da for­mi­ca.autor: I.Ho­res­cu.Studii și cer­ce­tări, Sti­in­ti­fi­ce chimie TOM IX fasc. 3-4 1962 pag 321-333. aca­de­mia RSR Ti­mi­șoa­ra
  • Ga­zo­me­tre de la­bo­ra­tor R1 cu în­re­gis­tra­rea auto­ma­tă a de­bi­te­lor. autor: I. Ho­res­cu. Re­vis­ta de chimie Nr. 2, 1965, Vol. 16 pag, 96-97
  • In­sta­la­ție de la­bo­ra­tor cu re­gla­re auto­ma­tă R5 pentru lu­crări cu schim­ba­tori de ioni. Autori: I. Ho­res­cu.Re­vis­ta de chimie Nr. 2, 1965, Vol. 17 pag. 110
  • In­sta­la­ție de la­bo­ra­tor și se­mi­in­dus­tri­a­la pentru stu­di­e­rea pro­ce­se­lor ca­ta­li­ti­ce în sistem con­ti­nuu la pre­siuni va­ri­a­bi­le.Autori: I. Ho­res­cu, Ru­den­ko AP, AA BA­LAN­DIN.
  • Ci­ne­ti­ca de­hi­dro­ge­na­rii ci­clohe­xa­nu­lui pe căr­bu­ne pla­ti­nat la pre­siuni va­ri­a­bi­le în flux con­ti­nuu.Autori: I. Ho­res­cu, aa BA­LAN­DIN, Ru­den­ko AP. Co­mu­ni­ca­ta în iunie 1966 la Con­fe­rin­ta Re­pu­bli­ca­na de Chimie Ti­mi­șoa­ra(în curs de apa­ri­ție îi re­vis­ta Ki­ne­ti­ka I Ka­ta­li­za – URSS).
  • Ci­ne­ti­ca de­hi­dro­ge­na­rii metal-ci­clohe­xa­nu­lui în flux con­ti­nuu la pre­siuni joase. De­ter­mi­na­rea co­ie­fi­cien­tu­lui ab­so­lut de ab­sorb­tie.Autori: I. Ho­res­cu, AA BA­LAN­DIN, Ru­den­ko AP. Co­mu­ni­ca­ta în iunie 1966 la Con­fe­rin­ta Re­pu­bli­ca­na de Chimie Ti­mi­șoa­ra. În curs de apa­ri­ție în re­vis­ta Ki­ne­ti­ka I Ka­ta­li­za – URSS)
  • Ki­ne­tic der Ko­u­ti­nu­ier­k­chen al­ke­hol­de­hy­drie­nung an ku­pfer­ka­ta­ky­sa­to­ren bei Nie­dri­gem druk. Autori: AA BA­LAN­DIN, I. Ho­res­cu, aP Ru­den­ko.Revue Ro­mai­ne de Chimie 5 619-628 Mai 1969.
  • No­u­tă­ți­le ci­ne­ti­cii de­hi­dro­ge­na­rii hi­dro­car­bu­ri­lor în flux con­ti­nuu la pre­siuni va­ri­a­bi­le. Autori: I.Ho­res­cu, V.Me­de­lea­nu. Co­mu­ni­ca­ta la Con­fe­rin­ta In­ter­na­tio­na­la de Chimie-Fizica, Bu­cu­res­ti 1967 Bu­le­ti­nul Sti­in­ti­fic și ethnic IPT Seria Noua Tom 15 Fasc. 1,2 Ti­mi­șoa­ra 1969
  • Con­si­de­ra­tii asupra me­ca­nis­mu­lui re­ac­ti­i­lor de de­hi­dro­ge­na­re ca­ta­li­ti­ca a ci­clohe­xa­nu­lui și i me­til­ci­clohe­xa­nu­lui pe ca­ta­li­za­tor de pla­ti­nă. Autori: I. Ho­res­cu. Îna­in­tat spre pu­bli­ca­re în ana­le­le Uni­ver­si­ta­tii Seria Fizica-Chimie 1969
  • La Co­re­la­ti­om entre le’The­no­me­ne ca­ta­ly­se ete­ro­ge­ne” Autori: I.Ho­res­cu. Îna­in­ta­tă spre pu­bli­ca­re în re­vis­ta I Chimie- Phi­si­que, France.
  • Brevet de ino­va­tie, în­re­gis­trat cu Nr. 57.441/30/07/1968. Autori: I.Ho­res­cu, V.Me­de­lea­nu
  • Isle­do­va­nie re­ac­ții de­hi­dro­ge­ni­za­tii ugle­vo­do­ro­dov I spir­tov na pla­ti­no­vom I med­na­nom ca­ta­li­za­to­rac pri­vischi de­ve­ni­ca vpro­to­li­nai sis­te­ma. Mo­sco­va M.G.U. autor: I.Ho­res­cu

LU­CRĂRI SO­LI­CI­TA­TE ÎN IN­DUS­TRIE:

  • Eli­mi­na­rea io­nu­lui NO3 din băile de niche­la­re. În­tre­prin­de­rea Elec­tro­mo­tor Ti­mi­șoa­ra. Autori: I.Ho­res­cu T.Toduta
  • Proces teh­no­lo­gic tehnic din cenușa de borhot;Ino­va­tie de la În­tre­prin­de­rea Car­bo­na­tul de Po­ta­siu din cenușa de borhot. Ino­va­tie la În­tre­prin­de­rea Car­bo­na­tul de Po­ta­siu Ti­mi­șoa­ra 1958.
  • Sistem de ex­tra­ge­re a car­bo­na­ru­lui de po­ta­siu din cenușa de borhot. Ino­va­tie la În­tre­prin­de­rea Car­bo­nat de Po­ta­siu Ti­mi­șoa­ra 1957. Autori: I .Ho­res­cu G.Pa­cu­ra­ru.
  • Proces teh­no­lo­gic pentru ob­ti­ne­rea clo­ru­rii de po­ta­siu teh­ni­ce și pure din de­șe­u­ri­le ob­ți­nu­te la fa­bri­ca­rea car­bo­na­ru­lui de po­ta­siu,Ino­va­tie la În­tre­prin­de­rea Car­bo­nat de Po­ta­siu Ti­mi­șoa­ra 1958 autor: I.Ho­res­cu
  • Proces teh­no­lo­gic de ob­ti­ne­rea ca­ta­li­za­to­ru­lui de cupru pentru hi­dro­ge­na­rea cro­to­nal­de­hi­dei.

Com­bi­na­tul chimic Crai­o­va

În cadrul Com­bi­na­tu­lui Chimic Crai­o­va se hi­dro­ge­nea­za cro­ta­nal­de­bi­da pe ca­ta­li­za­to­rul pre­pa­rat dupj pro­ce­sul teh­no­lo­gic ela­bo­ra­te cu ran­damen­te su­pe­ri­oa­re celor pro­iec­ta­te. Autori: I.Ho­res­cu V.Me­de­lea­nu Este lungă lista co­la­bo­ra­ri­lor, a con­trac­te­lor cu di­ver­se firme cu au fost: Com­bi­na­tul Chimic Crai­o­va;în­tre­prin­de­rea Mi­nie­ra Bocsa Va­si­o­vei unde au fost efec­tu­a­te sute de ana­li­ze de mi­ne­re­uri de Fe. Fe-Mn, Fe-Cu și Pb-Zn sub forma de acizi sau sul­furi.

Vreau ca prin pre­zen­ta­rea făcută să stâr­nesc am­bi­ția cer­ce­ta­to­ri­lor romani să se aplece asupra aces­toi pre­o­cu­pări ale lui IANCU HO­RES­CU și dacă vor des­co­peri noi ger­meni ai ști­in­ței fizico-chi­mi­ce, să pună ir va­loa­re mai mult, po­ten­ți­a­lul cer­ce­tă­ri­lor ma­re­lui ina­in­tas.

Iancu Ho­res­cu a fost unul din chi­mis­tii de frunte care a luptat pentru cre­e­rea și afir­ma­rea unei școli de ca­ta­li­za în acest colț de țară.

Toți cei care au vorbit de va­loa­rea pro­fe­so­ru­lui ca om de ști­in­ță și dascal re­la­tea­ză că l-au stimai pentru va­loa­rea vir­tu­ti­lor sale, pentru că a con­ce­put viața ca o dă­ru­i­re con­ti­nua, fără pre­cu­pe­ti­re, pentru a se re­a­li­za ca om de ști­in­ță nu pentru sine ci pentru oameni.

Sunt inal­ta­toa­re apre­ci­e­ri­le făcute de Pro­de­ca­nul CHI­R­I­AC ADRIAN: ” I-am simțit și i-am iubit cin­stea, căl­du­ra su­fle­teas­că. Greu în­cer­cat de o boală ne­cru­ta­toa­re, a re­fu­zat inac­ti­vi­ta­tea, odihnă care i-ar fi fost atât de ne­ce­sa­ră. Până în ul­ti­mi­le clipe, fa­cul­ta­tea, ca­te­dra, noi co­le­gii, i-am rămas în gân­duri. a găsit chiar tăria pe care numai un om cu o de­o­se­bi­tă con­struc­ție su­fle­teas­că o poate avea, de a ne im­bar­ba­ta pe noi, cei mah­niri de su­fe­rin­ța sa.”

Toți care am vorbit de Iancu Ho­res­cu, nu am scăpat pri­le­jul de a scoate în evi­den­ță ca­rac­te­rul său, omenia sa, în­țe­le­ge­rea sa. am fost im­pre­sio­nat de re­la­ta­rea Prof.uni­ver­si­tar Doctor în Chimie fhg.MTRCEA STE­FA­NE­SCU: “Era în 1968. Re­u­si­sem la exa­me­nul de ad­mi­te­re la Fa­cul­ta­te de Fizica a Uni­ver­si­ta­tii din Ti­mi­șoa­ra. Într-una din zile, mer­gând pe co­ri­do­rul Fa­cul­tă­ții de Fizica l-am în­tâl­nit pe Pro­de­ca­nul fa­cul­tă­ții.

Mă apro­pii cu sfiala și încerc să-i spun” ‘D-le pro­fes­sor, eu am fost admins la Fa­cul­ta­te dar nu cu o medie de bursă și nu am con­di­ții de a mă în­tre­ți­ne”. În acest moment m-a luat pe după cap cu mână și mi-a zis: ” Mai păpușa”, fă tu o cerere către fa­cul­ta­te și am să rezolv eu pro­ble­ma asta.” Și a re­zol­vat-o. Acesta era OMUL HO­RES­CU, am po­ves­tit pă­rin­ți­lor mei, nu l-au cu­nos­cut dar in­tra­se în su­fle­tul lor. Am făcut multe cur­suri cu pro­fe­so­rul Ho­res­cu. Ne preda cur­su­ri­le cu multă căl­du­ră și com­pe­ten­ță, era înalt, dis­tins, frumos, ele­gant, te as­cul­ta, nu te do­je­nea, aveai pro­ble­me de re­zol­vat, mer­geai la pro­fe­so­rul Ho­res­cu.” Mai scriu câteva amin­tiri:

“Mer­geam cu o colegă spre fa­cul­ta­te, a oprit “Dacia” lui și ne-a in­vi­tat în mașină. Zilele tre­cu­te m-am în­tâl­nit cu un coleg de fa­cul­ta­te, l-am în­tre­bat: “Ce-ți mai amin­tești de Pro­fe­so­rul Ho­res­cu?” a răs­puns scurt:” Ne-a făcut oameni, îi da­to­răm foarte mult, era ex­tra­or­di­nar” Îmi aduc aminte cum venea des la la­bo­ra­tor cu Danut și Dacian, fla­caii săi de nă­dej­de cu îi plăcea să spună. Purta pă­lă­rie, o punea pe masă, Dacian lua pă­lă­ria, o aruncă, se juca iar pro­fe­so­rul nu-1 ca, îl privea cu ochii blânzi și un zâmbet duios, părea destul de obosit. Mai avea de trăit 3 luni.

În con­ti­nu­a­re re­la­tea­ză D-ul Pro­fe­sor STE­FA­NE­SCU: “anul trecut la 60 de ani de la in­frin­ta­rea Fa­cul­tă­ții de Chimie, din cadrul Po­li­teh­ni­cii, un mare om de ști­in­ță, un savant, ab­sol­vent mai mic al Fa­cul­tă­ții de Chimie In­dus­ti­a­la, NICO­LAE BON­CIO­CAT mi-a zis: ” IANCU a fost cel mai bun produs al Fa­cul­tă­ții de Chimie”. Iancu Ho­res­cu nu a uitat nici­o­da­tă ca este DO­MA­S­NEAN și în parte a con­tri­bu­it be­ne­fic la des­ti­nul unor con­să­te­ni ca: Dr. Ing. Se­ra­fin Ti­be­riu, Ing. Soimu Ion, Ing. Ben­ghia Petria-Soimu, Ing. Prof.Ga­les­cu Iosif, Ing. Calina Boba, Ing. La­vi­nia Bo­sco­ta, Ing. Oltea Bura, Ing. Simona Ga­les­cu Stangu care toți au primit sfa­tu­ri­le lui Iancu Ho­res­cu atât la pre­gă­ti­rea pentru in­tra­rea în fa­cul­ta­te cât și după re­u­și­tă în timpul stu­den­ti­ei. Merita de sub­li­ni­at că da­to­ri­tă spri­ji­nu­lui Prof. Iancu Ho­res­cu și al Fa­cul­tă­ții de Chimie-Fizica a Uni­ver­si­ta­tii de Vest din Ti­mi­șoa­ra, a fost creat la­bo­ra­to­rul de Fizica-Chir­nie la Scoala ele­men­ta­ră din Do­maș­nea, unde Di­rec­tor în acele tim­puri era Prof. Ing. Ga­les­cu Iosif, do­măș­nean și fost stu­dent al ma­re­lui pro­fe­sor la Fa­cul­ta­tea de Chimie In­dus­tri­a­la din Ti­mi­șoa­ra.

Pentru a cinsti me­mo­ria lui Iancu Ho­res­cu, se impune ca acești spe­cia­liști, parte din ei pen­sio­nari, îm­pre­u­nă cu pro­fe­so­rii de spe­cia­li­ta­te de la Scoala ele­men­ta­ră din Do­maș­nea, să in­fi­in­te­ze cercul de fizică-chimie care să poarte numele lui Iancu Ho­re­o­res­cu, iar ca ac­ti­vi­ta­te acest cerc ajutat de spe­cia­liș­tii Do­ma­s­neni să or­ga­ni­ze­ze anual un sim­po­zion “IANCU HO­RES­CU”. Închei aceas­tă evo­ca­re cum am în­ce­put, redand din dis­cur­sul de ADIO al D-ului Dr. Ing. Se­ra­fin Ti­be­riu, unul din pri­e­te­nii, co­la­bo­ra­to­rii și cu­nos­că­tor al fa­mi­li­ei Ho­res­cu: “Pro­fe­so­rul Iancu Ho­res­cu a fost că­să­to­rit cu CICA OLIM­PIA din Lipova. Soț, fin și frate iu­bi­tor, dar mai ales tata plin de dui­o­sie, Iancu a fost dăruit cu acel ne­pre­țu­it simt pro­priu care îl în­dru­ma cum să se îm­par­tă între în­da­to­ri­ri­le lui pro­fe­sio­na­le, de pa­tri­ot, de om de ști­in­ță, pentru ai rămâne timp și pentru co­pi­la­șii săi Danut și Dacian și soția să Olim­pia”. Remarc că re­u­si­te­le lui Iancu se da­to­rea­ză și Olim­piei. au muncit îm­pre­u­nă, pentru că vi­su­ri­le din co­pi­lă­rie, marile ide­a­luri ale lui Iancu să se în­de­pli­neas­că, să ajungă pe cul­mi­le ști­in­ței și să poată sa-și cre­as­că copiii, copii care să nu mai fie frus­tati de co­pi­lă­rie ca tatăl lor. Cu doi copii mici, cu soțul la studii în stră­i­nă­ta­te, Olim­pia a fost OLIM­PI­A­NA, atât timp cât a trăit Iancu, prin sus­ți­ne­re, în­țe­le­ge­re și de­mer­su­ri­le lui, cât și după des­păr­ți­rea tra­gi­că la numai 45 de ani de cel care a fost soț și tatăl co­pi­i­lor ei, care după deces erau orfani. Numai ea putea să fie spri­ji­nul lor. Olim­pia e mândră ca cei doi copii dragi, Danut și Dacian, sunt pe urmele ta­tă­lui lor, fiind amân­doi in­gi­neri, lu­crând în stră­i­nă­ta­te Ia firme de pres­ti­giu, trăind și bu­cu­ria de a fi bunica. E mândră ca și noi: “Iancu are urmași!” amin­ti­rea lui Iancu Ho­res­cu va rămâne în ini­mi­le noas­tre, iar pentru Olim­pia, soția lui Iancu, res­pec­tul nostru.

De acolo de sus, pri­veș­te-ne cum cu res­pect toți cei care te-au cu­nos­cut și în spe­cial do­măș­ne­nii ne plecăm frun­ti­le de fi­e­ca­re dată la mor­mân­tul tău, care prin mo­nu­men­tul fu­ne­rar ne domina.

” DORMI ÎN PACE ! “

A con­sem­nat: Ing. Petru CRIS­TES­CU – VOICA