Domașnea

Cuvinte în grai

Do­măș­ne­nii vor­besc graiul bă­nă­țean, o ro­mâ­neas­că veche, cu „io” în loc de „eu” și cu multe cu­vin­te venite de la ve­ci­nii cu care Ba­na­tul a trăit secole la rând: ger­mani, ma­ghiari, turci și mai ales sârbi. In­flu­en­ța sâr­beas­că e tră­să­tu­ra care de­o­se­beș­te graiul bă­nă­țean de toate ce­le­lal­te gra­iuri ale limbii române; ea vine din viața îm­pre­u­nă la gra­ni­ța mi­li­ta­ră și din se­co­le­le în care ro­mâ­nii bă­nă­țeni au as­cul­tat de Bi­se­ri­ca Or­to­do­xă Sârbă. Mai jos sunt câteva dintre aceste cu­vin­te, unele culese din obi­ce­iu­ri­le des­cri­se pe acest site, altele din lu­cră­ri­le de la sfâr­și­tul pa­gi­nii. Lista nu e com­ple­tă și nici nu vrea să fie.

A

al­vă­luc
Al­dă­maș, cin­stea băută la în­che­ie­rea unui târg; și arvună. Din sârbă (hal­va­luk).

B

baci
Cio­ba­nul de frunte al stânei, cel care are grija oilor, a lap­te­lui și a brân­zei. La Smâ­l­zul se ho­tă­răș­te cine va fi baciul.
baș
Chiar, tocmai: „baș atunci a venit”. Din sârbă (baš).
blagă
Avere, bo­gă­ție; și fe­ri­ci­re. Din sârbă (blago).
bolund
Nebun, ză­pă­cit. Din ma­ghia­ră (bolond).
bră­ciri
Cing­ă­tori în­gus­te, țesute, de obicei roșii. La În­vă­rui­chit fetele leagă cu ele co­la­cul în pomul în­flo­rit.

C

că­i­ga­nă
Omletă, ochiuri; „că­i­ga­nă cu câr­nați”, „că­i­ga­nă de ouă cu carne afu­ma­tă”. Din sârbă (ka­j­ga­na).
căput
Haină groasă, lungă, pur­ta­tă iarna peste portul po­pu­lar.
căr­ceag
Vas de lut pentru apă. Se vede prin­tre obiec­te­le po­pu­la­re.
cecuș
Pungă.
ceică
Mătușă, sora mai mică a ta­tă­lui. Din sârbă (čajko).
chicit
Îm­po­do­bit, gătit cu flori și pan­glici: co­la­cul chicit de la În­vă­rui­chit, lu­mâ­na­rea chi­ci­tă de la Praz­nic.
chi­me­șă
Cămașă. „Chi­me­șa cu pui”, cusută cu migală în casă, o poartă junii care umblă cu Steaua.
chiș­ler
Tâm­plar. Din ger­ma­nă (Tis­ch­ler).
ciner
Far­fu­rie. De Sân Văsâi ti­ne­rii ghi­cesc ce se as­cun­de sub ciner.
ciopor
Turmă de oi: „baciul cio­po­ru­lui”.
comină
Te­s­co­vi­nă, ce rămâne din fructe sau stru­guri și se pune la fer­men­tat pentru rachie: „țuică de comină”. Din sârbă (komina).
co­tă­ri­ță
Coș îm­ple­tit din nuiele, în care se culege cu­cu­ru­zul sau se aduc pru­ne­le. Din sârbă (ko­ta­ri­ca).
a crici
A da de veste, a anunța; și a po­runci, a rândui. Din sârbă (kri­kati).
croa­fnă
Go­goa­șă; se zice și „crofnă”. Din sârbă (krofna).
crumpi
Car­tofi. Din ger­ma­nă (Grun­d­bir­ne, „pară de pământ”).
cu­cu­ruz
Porumb. Din sârbă (ku­ku­ruz).

D

a divăni
A sta de vorbă, a se sfătui; și a cădea la în­vo­ia­lă. Din sârbă (di­va­ni­ti).
dohan
Tutun: „foița de dohan”.

F

fain
Frumos, bun, plăcut: „o zi faină”. Din ger­ma­nă (fein).
fucie
Vas de lemn în formă de bu­to­iaș sau de botă. Din sârbă (fučija).

G

gai
Hățiș, tufiș des; pădure de șes. Din sârbă (gaj).
gost
Mu­sa­fir, oas­pe­te. Din sârbă (gost).
a griji
A în­griji, a pune în rân­du­ia­lă. La Jo­i­mă­re­le fe­me­i­le merg să „gri­jeas­că” mor­min­te­le.

H

hârț
Șoa­re­ce. Din sârbă (hrčak).

I

io
Eu: „Io i-am zâs”.
îi
Este: „Se spune că îi anul în care se aduc colaci la nas”.
în­vă­rui­chit
Obi­ce­iul de pri­mă­va­ră prin care două fete își leagă pri­e­te­nia ca de surori, sub un pom în­flo­rit. Vezi În­vă­rui­chit.
ior­go­van
Liliac (floa­rea). Din sârbă (jor­go­van).
a izda
A se îm­bol­nă­vi; și a trăda, a pârî. Din sârbă (izdati).

J

jo­i­mă­re­le
Be­ți­șoa­re sub­țiri de alun uscat, aprin­se pe mor­min­te în Joia Mare, îna­in­te de Paști; de la ele și-a luat numele obi­ce­iul de Jo­i­mă­re­le.

L

lăibăr
Vestă, piep­tar. Din ger­ma­nă (Leibl).
lu­be­ni­ță
Pepene verde. Din sârbă (lu­be­ni­ca).
lulă
Pipă. Din sârbă (lula).

M

min­te­naș
Ime­di­at, îndată. Din ma­ghia­ră (mind­járt).
mo­li­d­vă
Apă sfin­ți­tă; o duc fetele la În­vă­rui­chit.
motcă
Băț, pră­ji­nă. Din sârbă (motka).

N

negeie
Nedeia, marea săr­bă­toa­re a sa­tu­lui, legată de hramul bi­se­ri­cii; vezi Ruga.

O

opreg
Șorțul co­lo­rat al cos­tu­mu­lui fe­me­iesc bă­nă­țean, legat în talie peste poa­le­le albe, cu partea de jos tăiată în fâșii. Din sârbă (opreg, „șorț”).

P

pa­ra­dai­să
Roșie (pă­tlă­gea roșie). Din ger­ma­nă (Pa­ra­de­is).
pi­gleiz
Fier de călcat; se aude și „pi­glais”. Din ger­ma­nă (Bü­ge­le­i­sen).
a pos­mân­dri
A se aduna seara, ti­ne­rii, la o casă, la lucru, vorbă și glume. Vezi La Pos­mân­dre.
praz­nic
Săr­bă­toa­rea sfân­tu­lui ocro­ti­tor al casei, ținută de fi­e­ca­re fa­mi­lie. Vezi Praz­ni­cul.
pup
Boboc de floare, mugur. Din sârbă (pupa).

R

rachie
Țuică, bă­u­tu­ra tra­di­țio­na­lă a do­măș­ne­ni­lor, ne­lip­si­tă de pe masa de Praz­nic.
reză
Ză­vo­rul ușii. Din sârbă (reza).
ruga
Hramul bi­se­ri­cii, ziua în care tot satul și fiii lui ple­cați se strâng acasă. Vezi Ruga.

S

Sân Văsâi
Sfân­tul Vasile, Anul Nou, când ti­ne­rii își ghi­cesc ur­si­tul. Vezi Sân Vă­sâi­ul.
sca­la­ne
Nuiele de vreo trei­zeci de cen­ti­me­tri pe care se legau cu ață cireșe sau prune, vân­du­te că­lă­to­ri­lor din tre­nu­ri­le care opreau în gară; amin­ti­te de Lia Lungu.
sla­bi­nă
La ani­ma­le, partea moale și sco­bi­tă dintre ultima coastă și șold. Din sârbă (sla­bi­na).
slastă
Mân­ca­re de dulce, cu carne și gră­si­me, opusul celei de post: „meniu de slastă” la pomeni și praz­ni­ce. Din sârbă (slast, „dul­cea­ță”).
slog
Hotar de teren, răzor. Din sârbă (slog).
smâ­l­zul
Mă­su­ra­tul lap­te­lui oilor, pri­mă­va­ra, la stână; după el se împart câști­gul și rândul la brânză. Vezi Smâ­l­zul.

Ș

șpo­iert
Plita, mașina de gătit pe lemne din bu­că­tă­rie. Din ger­ma­nă (Spar­herd).

U

uică
Unchi; și, cu res­pect, orice bărbat mai în vârstă: „uica Mihai”. Din sârbă (ujka).
uină
Mătușă, soția un­chiu­lui. Din sârbă (ujna).

Z

zăbran
Pă­du­ri­ce rară, dum­bra­vă; și gard. Din sârbă (zabran).
zăicin
Ulei.
zăpost
Lăsata se­cu­lui, ziua di­na­in­tea pos­tu­lui, cu masa ei de rămas-bun de la dulce; se zice „Ză­pos­tul de Paști” și „Ză­pos­tul de Cră­ciun”. Din sârbă (zapost).
zâs
Zis; în grai „i” se ros­teș­te adesea „â”: „zâs”, „Văsâi”.
zvon
Clopot. Din sârbă (zvono).

Surse

Cu­vin­te­le de ori­gi­ne sâr­beas­că, în­țe­le­su­ri­le și eti­mo­lo­gi­i­le lor vin din ar­ti­co­lul lui Adam Mi­kołaj Ma­tus­z­c­zak, care a adunat 45 de astfel de cu­vin­te din dic­țio­na­re și din lu­cră­ri­le de mai jos și a căutat care dintre ele se mai fo­lo­sesc azi. Cu­vin­te­le legate de obi­ce­iuri sunt luate din pa­gi­ni­le aces­tui site; ce­le­lal­te sunt cu­vin­te bă­nă­țe­ne obiș­nu­i­te, din vor­bi­rea de zi cu zi.

  • Adam Mi­kołaj Ma­tus­z­c­zak, „In­flu­en­ța sâr­beas­că asupra vo­ca­bu­la­ru­lui legat de cul­tu­ra tra­di­țio­na­lă și gas­tro­no­mie al di­a­lec­tu­lui bă­nă­țean al limbii române”, HEROS Jo­ur­nal, nr. 4, 2026, pp. 39–54. Ci­teș­te ar­ti­co­lul
  • Dorin Gă­mu­les­cu, Ele­men­te de ori­gi­ne sâr­bo­croa­tă ale vo­ca­bu­la­ru­lui da­co­ro­mân, Edi­tu­ra Aca­de­mi­ei, Bu­cu­rești, 1974.
  • Vi­rđi­ni­ja Po­po­vić, „Ele­men­te sârbe în sub­di­a­lec­tul și li­te­ra­tu­ra din Banat”, Limbaj și con­text, 2, 2010, pp. 87–90. Ci­teș­te ar­ti­co­lul
  • Cris­ti­na Sicoe, „Stra­ti­fi­ca­rea in­flu­en­țe­lor cul­tu­ral-ling­vis­ti­ce re­flec­ta­te în li­te­ra­tu­ra di­a­lec­ta­lă bă­nă­țea­nă”, în Co­mu­ni­ca­re și cul­tu­ră în Ro­mâ­nia eu­ro­pea­nă, III, Se­ghe­din, 2014, pp. 314–324.
  • Maria Micle, Di­a­lec­tul li­te­rar bă­nă­țean: pri­vi­re spe­cia­lă asupra epocii mo­der­ne, Edi­tu­ra Aca­de­mi­ei Române, Bu­cu­rești – Ti­mi­șoa­ra, 2018.
  • Ale­xan­dru Cio­ră­ne­scu, Dic­țio­na­rul eti­mo­lo­gic al limbii române, Sa­e­cu­lum I.O., Bu­cu­rești, 2002.
  • Mic dic­țio­nar aca­de­mic, Uni­vers En­ci­clo­pe­dic, Bu­cu­rești, 2010; Dic­țio­na­rul ex­pli­ca­tiv al limbii române, ediția 2016.
  • Emil Pe­tro­vici, Fol­clor din Valea Al­mă­ju­lui, Wal­d­press, Ti­mi­șoa­ra, 2004.