Domășnenii vorbesc graiul bănățean, o românească veche, cu „io” în loc de „eu” și cu multe cuvinte venite de la vecinii cu care Banatul a trăit secole la rând: germani, maghiari, turci și mai ales sârbi. Influența sârbească e trăsătura care deosebește graiul bănățean de toate celelalte graiuri ale limbii române; ea vine din viața împreună la granița militară și din secolele în care românii bănățeni au ascultat de Biserica Ortodoxă Sârbă. Mai jos sunt câteva dintre aceste cuvinte, unele culese din obiceiurile descrise pe acest site, altele din lucrările de la sfârșitul paginii. Lista nu e completă și nici nu vrea să fie.
A
- alvăluc
- Aldămaș, cinstea băută la încheierea unui târg; și arvună. Din sârbă (halvaluk).
B
- baci
- Ciobanul de frunte al stânei, cel care are grija oilor, a laptelui și a brânzei. La Smâlzul se hotărăște cine va fi baciul.
- baș
- Chiar, tocmai: „baș atunci a venit”. Din sârbă (baš).
- blagă
- Avere, bogăție; și fericire. Din sârbă (blago).
- bolund
- Nebun, zăpăcit. Din maghiară (bolond).
- brăciri
- Cingători înguste, țesute, de obicei roșii. La Învăruichit fetele leagă cu ele colacul în pomul înflorit.
C
- căigană
- Omletă, ochiuri; „căigană cu cârnați”, „căigană de ouă cu carne afumată”. Din sârbă (kajgana).
- căput
- Haină groasă, lungă, purtată iarna peste portul popular.
- cărceag
- Vas de lut pentru apă. Se vede printre obiectele populare.
- cecuș
- Pungă.
- ceică
- Mătușă, sora mai mică a tatălui. Din sârbă (čajko).
- chicit
- Împodobit, gătit cu flori și panglici: colacul chicit de la Învăruichit, lumânarea chicită de la Praznic.
- chimeșă
- Cămașă. „Chimeșa cu pui”, cusută cu migală în casă, o poartă junii care umblă cu Steaua.
- chișler
- Tâmplar. Din germană (Tischler).
- ciner
- Farfurie. De Sân Văsâi tinerii ghicesc ce se ascunde sub ciner.
- ciopor
- Turmă de oi: „baciul cioporului”.
- comină
- Tescovină, ce rămâne din fructe sau struguri și se pune la fermentat pentru rachie: „țuică de comină”. Din sârbă (komina).
- cotăriță
- Coș împletit din nuiele, în care se culege cucuruzul sau se aduc prunele. Din sârbă (kotarica).
- a crici
- A da de veste, a anunța; și a porunci, a rândui. Din sârbă (krikati).
- croafnă
- Gogoașă; se zice și „crofnă”. Din sârbă (krofna).
- crumpi
- Cartofi. Din germană (Grundbirne, „pară de pământ”).
- cucuruz
- Porumb. Din sârbă (kukuruz).
D
- a divăni
- A sta de vorbă, a se sfătui; și a cădea la învoială. Din sârbă (divaniti).
- dohan
- Tutun: „foița de dohan”.
F
- fain
- Frumos, bun, plăcut: „o zi faină”. Din germană (fein).
- fucie
- Vas de lemn în formă de butoiaș sau de botă. Din sârbă (fučija).
G
- gai
- Hățiș, tufiș des; pădure de șes. Din sârbă (gaj).
- gost
- Musafir, oaspete. Din sârbă (gost).
- a griji
- A îngriji, a pune în rânduială. La Joimărele femeile merg să „grijească” mormintele.
H
- hârț
- Șoarece. Din sârbă (hrčak).
I
- io
- Eu: „Io i-am zâs”.
- îi
- Este: „Se spune că îi anul în care se aduc colaci la nas”.
- învăruichit
- Obiceiul de primăvară prin care două fete își leagă prietenia ca de surori, sub un pom înflorit. Vezi Învăruichit.
- iorgovan
- Liliac (floarea). Din sârbă (jorgovan).
- a izda
- A se îmbolnăvi; și a trăda, a pârî. Din sârbă (izdati).
J
- joimărele
- Bețișoare subțiri de alun uscat, aprinse pe morminte în Joia Mare, înainte de Paști; de la ele și-a luat numele obiceiul de Joimărele.
L
- lăibăr
- Vestă, pieptar. Din germană (Leibl).
- lubeniță
- Pepene verde. Din sârbă (lubenica).
- lulă
- Pipă. Din sârbă (lula).
M
- mintenaș
- Imediat, îndată. Din maghiară (mindjárt).
- molidvă
- Apă sfințită; o duc fetele la Învăruichit.
- motcă
- Băț, prăjină. Din sârbă (motka).
N
- negeie
- Nedeia, marea sărbătoare a satului, legată de hramul bisericii; vezi Ruga.
O
- opreg
- Șorțul colorat al costumului femeiesc bănățean, legat în talie peste poalele albe, cu partea de jos tăiată în fâșii. Din sârbă (opreg, „șorț”).
P
- paradaisă
- Roșie (pătlăgea roșie). Din germană (Paradeis).
- pigleiz
- Fier de călcat; se aude și „piglais”. Din germană (Bügeleisen).
- a posmândri
- A se aduna seara, tinerii, la o casă, la lucru, vorbă și glume. Vezi La Posmândre.
- praznic
- Sărbătoarea sfântului ocrotitor al casei, ținută de fiecare familie. Vezi Praznicul.
- pup
- Boboc de floare, mugur. Din sârbă (pupa).
R
- rachie
- Țuică, băutura tradițională a domășnenilor, nelipsită de pe masa de Praznic.
- reză
- Zăvorul ușii. Din sârbă (reza).
- ruga
- Hramul bisericii, ziua în care tot satul și fiii lui plecați se strâng acasă. Vezi Ruga.
S
- Sân Văsâi
- Sfântul Vasile, Anul Nou, când tinerii își ghicesc ursitul. Vezi Sân Văsâiul.
- scalane
- Nuiele de vreo treizeci de centimetri pe care se legau cu ață cireșe sau prune, vândute călătorilor din trenurile care opreau în gară; amintite de Lia Lungu.
- slabină
- La animale, partea moale și scobită dintre ultima coastă și șold. Din sârbă (slabina).
- slastă
- Mâncare de dulce, cu carne și grăsime, opusul celei de post: „meniu de slastă” la pomeni și praznice. Din sârbă (slast, „dulceață”).
- slog
- Hotar de teren, răzor. Din sârbă (slog).
- smâlzul
- Măsuratul laptelui oilor, primăvara, la stână; după el se împart câștigul și rândul la brânză. Vezi Smâlzul.
Ș
- șpoiert
- Plita, mașina de gătit pe lemne din bucătărie. Din germană (Sparherd).
U
- uică
- Unchi; și, cu respect, orice bărbat mai în vârstă: „uica Mihai”. Din sârbă (ujka).
- uină
- Mătușă, soția unchiului. Din sârbă (ujna).
Z
- zăbran
- Pădurice rară, dumbravă; și gard. Din sârbă (zabran).
- zăicin
- Ulei.
- zăpost
- Lăsata secului, ziua dinaintea postului, cu masa ei de rămas-bun de la dulce; se zice „Zăpostul de Paști” și „Zăpostul de Crăciun”. Din sârbă (zapost).
- zâs
- Zis; în grai „i” se rostește adesea „â”: „zâs”, „Văsâi”.
- zvon
- Clopot. Din sârbă (zvono).
Surse
Cuvintele de origine sârbească, înțelesurile și etimologiile lor vin din articolul lui Adam Mikołaj Matuszczak, care a adunat 45 de astfel de cuvinte din dicționare și din lucrările de mai jos și a căutat care dintre ele se mai folosesc azi. Cuvintele legate de obiceiuri sunt luate din paginile acestui site; celelalte sunt cuvinte bănățene obișnuite, din vorbirea de zi cu zi.
- Adam Mikołaj Matuszczak, „Influența sârbească asupra vocabularului legat de cultura tradițională și gastronomie al dialectului bănățean al limbii române”, HEROS Journal, nr. 4, 2026, pp. 39–54. Citește articolul
- Dorin Gămulescu, Elemente de origine sârbocroată ale vocabularului dacoromân, Editura Academiei, București, 1974.
- Virđinija Popović, „Elemente sârbe în subdialectul și literatura din Banat”, Limbaj și context, 2, 2010, pp. 87–90. Citește articolul
- Cristina Sicoe, „Stratificarea influențelor cultural-lingvistice reflectate în literatura dialectală bănățeană”, în Comunicare și cultură în România europeană, III, Seghedin, 2014, pp. 314–324.
- Maria Micle, Dialectul literar bănățean: privire specială asupra epocii moderne, Editura Academiei Române, București – Timișoara, 2018.
- Alexandru Ciorănescu, Dicționarul etimologic al limbii române, Saeculum I.O., București, 2002.
- Mic dicționar academic, Univers Enciclopedic, București, 2010; Dicționarul explicativ al limbii române, ediția 2016.
- Emil Petrovici, Folclor din Valea Almăjului, Waldpress, Timișoara, 2004.