Domașnea

Praznicul

Orice famile din Do­maș­nea tre­bu­ie să aibă un sfânt, pro­tec­tor al casei, care, de regulă este Sfân­tul, al cărui nume îl poarta bă­trâ­nul casei, sau nume pre­lu­at din mosi stră­moși. Aceas­ta este o săr­bă­toa­re a fa­mi­li­ei prin care se oferă lui Dum­ne­zu mul­țu­mi­re pentru binele și sporul din gos­po­dă­rie.

Pre­o­tul "ci­teș­te" praz­ni­cul, după care masa este ser­vi­tă, de pe masa fiind ne­lip­si­ta "rachia" (bă­u­tu­ra tra­di­țio­na­lă a do­ma­s­ne­ni­lor).

Dacă gazda are fini pe care i-a cu­nu­nat sau bo­te­zat, pri­meș­te daruri, con­stand în pro­du­se din gos­po­dă­rie (ouă, brânză, rachie) și bani sau alte pro­du­se și ne­lip­si­ta lu­mâ­na­re "chi­ci­ta" cu flori și ma­te­ri­al.

Se spune că îi anul în care se aduc "colaci la nas", ca mul­țu­mi­re, de­o­a­re­ce aceas­ta se repeta din patru în patru ani.

A două zi pranzi­cul este urmat de "frus­ciuc" adică de o pre­lun­gi­re a pe­tre­ce­rii din ziua an­te­ri­oa­ră dar într-un cadru mai res­trâns, unde sunt in­vi­ta­te doar nea­mu­ri­le foarte apro­pi­a­te.

praznic_2 praznic_1