Orice famile din Domașnea trebuie să aibă un sfânt, protector al casei, care, de regulă este Sfântul, al cărui nume îl poarta bătrânul casei, sau nume preluat din mosi strămoși. Aceasta este o sărbătoare a familiei prin care se oferă lui Dumnezu mulțumire pentru binele și sporul din gospodărie.
Preotul "citește" praznicul, după care masa este servită, de pe masa fiind nelipsita "rachia" (băutura tradițională a domasnenilor).
Dacă gazda are fini pe care i-a cununat sau botezat, primește daruri, constand în produse din gospodărie (ouă, brânză, rachie) și bani sau alte produse și nelipsita lumânare "chicita" cu flori și material.
Se spune că îi anul în care se aduc "colaci la nas", ca mulțumire, deoarece aceasta se repeta din patru în patru ani.
A două zi pranzicul este urmat de "frusciuc" adică de o prelungire a petrecerii din ziua anterioară dar într-un cadru mai restrâns, unde sunt invitate doar neamurile foarte apropiate.

