Orice famile din Domasnea trebuie sa aiba un sfant, protector al casei, care, de regula este Sfantul, al carui nume il poarta batranul casei, sau nume preluat din mosi stramosi. Aceasta este o sarbatoare a familiei prin care se ofera lui Dumnezu multumire pentru binele si sporul din gospodarie.

Preotul “citeste” praznicul, dupa care masa este servita, de pe masa fiind nelipsita “rachia” (bautura traditionala a domasnenilor).

Daca gazda are fini pe care i-a cununat sau botezat, primeste daruri, constand in produse din gospodarie (oua, branza, rachie) si bani sau alte produse si nelipsita lumanare “chicita” cu flori si material.

Se spune ca ii anul in care se aduc “colaci la nas”, ca multumire, deoarece aceasta se repeta din patru in patru ani.

A doua zi pranzicul este urmat de “frusciuc” adica de o prelungire a petrecerii din ziua anterioara dar intr-un cadru mai restrans, unde sunt invitate doar neamurile foarte apropiate.