Uneori viața ne pune în situații în care rămânem fără reacție, în situații în care rămânem spectatori muți în fața unor întâmplări năucitoare, așa cum s-a întâmplat în cazul nefericitului eveniment care a dus la dispariția lui Grig dintre noi. Grig a fost un om care a făcut și greșeli în viața lui ca fiecare dintre noi, dar cântărite, faptele lui înclină balanța spre o apreciere generală că a fost un om cu un suflet bun, implicat în soluționarea problemelor comunității din care a făcut parte și un om îndrăgit de cei care l-au cunoscut. Iar acest lucru a reieșit cu claritate din regretele tuturor celor care primind vestea morții lui au exclamat șocați: Nu se poate! Nu poate fi adevărat! Nu Grig!

Un om plin de viață, aprig dar și sensibil în același timp, săritor la nevoile și necazurile altora, dar și un luptător de primă linie in fața nedreptăților. Nu s-a încovoiat niciodată în urma presiunilor la care a fost supus și a răspuns întotdeauna provocărilor vieții sale, reușind să se ridice deasupra problemelor care de multe ori l-au copleșit. Și astfel după fiecare încercare ieșea mai întărit, reușind să trăiască intr-o viață scurtă atât de intens, cât pentru mai multe vieți.

S-a facut întotdeauna remarcat într-o colectivitate prin spiritualitatea sa și talentul său de a se face plăcut și de a crea bună dispoziție. Și de aici vine și consolarea că fiind un om atât de regretat nu a plecat dincolo încărcat de păcate și va avea deschis drumul spre lumină.

Iar plecarea lui atât de fulgerătoare dintre noi am putea să o înțelegem ca pe un indemn la o profundă reflecție: Să avem grijă ce facem cât suntem pe pământ, pentru că nu știm niciodată când sună ceasul plecării.

Tudor Milulescu