Domașnea

Cazul cnezului Curea Pepa din Domașnea

Pe data de 12 de­cem­brie 1716 se în­che­ie un ca­pi­tol im­por­tant al is­to­ri­ei Ba­na­tu­lui când pașa Mus­ta­fa ca­pi­tu­lea­ză și ce­dea­ză ce­ta­tea Ti­mi­șoa­rei prin­ci­pe­lui Eu­ge­niu de Savoia. Se în­che­iau astfel 164 de ani de do­mi­na­ție oto­ma­nă asupra Ba­na­tu­lui. Avea să urmeze o pe­ri­oa­dă care avea să dea o cu totul altă di­rec­ție dezvol­tă­rii aces­tei re­giuni. Bi­ne­în­țe­les că aceste schim­bări de im­por­tan­ță majoră au lăsat urme și asupra Do­maș­nei iar ecoul îl simțim până în zilele noas­tre. To­po­ni­mia din re­giu­nea noas­tră a fost îm­bo­gă­ți­tă cu nume precum Pămân­tu' ăl Roșu, Turcii ăi Morți, toate în străn­să le­gă­tu­ră cu eve­ni­men­te­le din acea pe­ri­oa­dă. Deși de­a­lun­gul tim­pu­lui s-au suc­ce­dat di­ver­se stă­pâ­niri asupra Ba­na­tu­lui se pare că in­sti­tu­ția cne­zu­lui a reușit să su­pra­vie­țu­ias­că încă de la în­ce­pu­tul mi­le­ni­u­lui. Mai mult decât atăt, în timpul do­mi­na­ți­ei hab­s­bu­r­gi­ce aceas­tă in­sti­tu­ție și-a în­tă­rit și mai mult in­flu­en­ța de­ve­nind o ade­vă­ra­tă ad­mi­nis­tra­ție ro­mâ­neas­că în cadrul celei hab­s­bu­r­gi­ce. Un lucru in­te­re­sant de men­țio­nat este că la Do­maș­nea se păs­trea­ză în acest moment numele de sat Chinezu și este mai mult decât clar că acest nume își are sor­gin­tea legată de aceas­tă in­sti­tu­ție a cne­zu­lui. Acest nume bi­ne­în­țe­les că poate părea ciudat și confuz pentru cineva mai puțin avizat.

Camera aulică decide în sep­tem­brie 1718 îm­păr­ți­rea ba­na­tu­lui în 13 dis­tric­te(care vor rămâne 11 în final). În func­ție de nu­mă­rul de cer­curi apar­ți­nă­toa­re unui dis­trict exis­tau unul sau mai mulți oberc­nezi de cerc sau de dis­trict. Aceas­tă in­sti­tu­ție a oberc­ne­zi­lor a fost păs­tra­tă până în 1776 când se decide re­or­ga­ni­za­rea Ba­na­tu­lui.

Con­flic­te­le austro-turce și în spe­cial răz­bo­i­ul austro-turc din 1736-1739 au in­flu­en­țat felul în care atăt cnezii cât și oberc­ne­zii se po­zi­țio­nau de o parte sau de altă. Luând în con­si­de­ra­re și fe­no­me­nul lo­tri­ei pre­zent în tot cursul se­co­lu­lui al XVIII-lea ne putem da seama de po­zi­ția oa­re­cum di­fi­ci­lă în care se aflau. Aflăm spre exem­plu de cazul unui cnez din Do­maș­nea din 1729 prins de 5 lotri și care re­u­șeș­te să scape în timp ce agre­so­rii săi dor­meau.

Do­maș­nea la mij­lo­cul se­co­lu­lui al XVIII-lea făcea parte din cercul Timiș și era una dintre cele mai mari lo­ca­li­tăți din zonă. Un episod in­te­re­sant al luptei pentru putere are loc la Do­maș­nea între Curea Pepa și Ianăș Zăs­tran. Numele Pepa are o re­zo­na­ță destul de pu­ter­ni­că chiar și în zilele noas­tre. Avem la Do­maș­nea în acest moment un număr im­por­tant de fa­mi­lii ce poartă acest nume. Con­du­ce­rea tre­bu­ri­lor co­mu­ni­tă­ții să­tești din Do­maș­nea este în­cre­din­ța­tă cne­zu­lui Curea Pepa la sfâr­și­tul anului 1752. Curea Pepa este apre­ciat atât de con­să­te­nii săi cât și de au­to­ri­tă­ți­le dis­tric­tu­a­le astfel că în mo­men­tul în care postul de oberc­nez al dis­tric­tu­lui Timiș devine vacant ajunge să fie numit în aceas­tă po­zi­ție de oberc­nez pe data de 3 ia­nu­a­rie 1753. Bu­cu­ria avea să fie de scurtă durată pentru că la data de 14 fe­bru­a­rie 1753 ad­mi­nis­tra­ția Ba­na­tu­lui emitea un ordin prin care Curea Pepa era demis. Acest ordin a pro­vo­cat con­ster­na­re și vâlvă. Se pare că un alt contra-can­di­dat la func­ția de oberc­nez a de­nun­țat o pre­su­pu­să im­pli­ca­re a lui Curea Pepa în cursul răz­bo­i­lui austro-turc când se pare că ar fi trecut de partea oto­ma­ni­lor vor­bin­du-se de tră­da­rea de țară și ne­gus­to­rie cu robi. Se pare că de­nun­țul a venit destul de repede de­o­a­re­ce la data de 10 fe­bru­a­rie ad­mi­nis­tra­ția de la Ti­mi­șoa­ra cerea de­ta­lii ofi­ci­u­lui dis­tric­tu­al Ca­ranse­beș despre bă­nu­ie­le­le ce planau asupra lui Curea Pepa. Cel care face in­fa­mul denunț este Ianăș Zăs­tran. Acesta era nu doar con­să­tean al lui Curea Pepa dar îi fusese și ad­junct. Ianăș Zăs­tran ajunge astfel noul oberc­nez.

Da­to­ri­tă com­por­ta­men­tu­lui abuziv și de­lă­să­rii oberc­ne­zul Ianăș Zăs­tran pică în dizgra­ție. Berza Ber­zes­cu din Te­re­go­va îna­i­nin­tea­ză astfel la data de 30 sep­tem­brie 1753 un me­mo­riu co­mi­si­ei aulice de in­spec­ție Kempf von Angret aflată la Me­ha­dia. Me­mo­ri­ul fusese scris în numele a 29 de sate din dis­tric­tul Timiș. Ace­leași acuze de a fi fost seimen(co­la­bo­ra­tor al tur­ci­lor) i se aduc și lui Ianăș Zăs­tran. Mo­ti­vul acesta însă nu este mo­ti­vul me­mo­ri­u­lui ci mai de­gra­bă felul în care Ianăș Zăs­tran a ajuns să ocupe aceas­tă func­ție nu cu în­cu­vi­in­ța­rea sa­te­lor ci prin in­ter­ven­ția in­te­re­sa­tă a unor pri­e­te­ni. Poate și acest lucru ar fi fost dat ui­tă­rii dacă com­por­ta­men­tul de după al lui Ianăș Zăs­tran ar fost unul exem­plar. Acesta în schimb de­ve­ni­se o povară pentru toate cele 29 de sate de­o­a­re­ce nu re­zol­va plân­ge­ri­le și umblă mai tot timpul beat așa încât con­tri­bu­a­bi­lii onești sunt ne­în­ce­tat per­tu­rabți. Ca o pa­ran­te­ză aici aș putea să amin­tesc o altă pa­ra­le­lă in­te­re­san­tă între ter­me­nul de seimen și numele de sat Sai­me­nu exis­tent în acest moment după cu­noștii­țe­le mele la cel puțin 2 fa­mi­lii din Do­maș­nea. Se pare că da­to­ri­tă lipsei tim­pu­lui co­mi­sia co­ple­și­tă de mul­ti­tu­di­nea plân­ge­ri­lor nu re­u­șeș­te să so­lu­țio­ne­ze ce­re­rea celor 29 de sate. Abu­zu­ri­le se în­mul­țesc astfel că în martie 1754 lo­cu­i­to­rii sa­te­lor s-au adre­sat din nou co­mi­si­ei cu un me­mo­riu con­ținând acu­za­ții con­cre­te. Co­mi­sa­ru­lui i s-a fost amin­tit și faptul că oberc­ne­zul Curea Pepa fusese ales con­form uzan­țe­lor pro­ce­du­ra­le și că acesta și-a în­de­pli­nit corect și cin­stit sar­ci­ni­le. Acu­ze­le aduse asupra lui Ianăș Zăs­tran in­di­cau de­tur­nări de fon­duri cât și 120 de care cu fân luate con­să­te­ni­lor lor din Do­maș­nea. Mai mult decât atât la Feneș le-a cosit să­te­ni­lor cu forța o pășune și i-a obli­gat să-i asi­gu­re șe­de­rea. Da­to­ri­tă re­la­ți­i­lor sale pri­vi­le­gi­a­te cu unii din mem­brii ad­mi­nis­tra­ți­ei dis­tric­tu­a­le aceste acuze nu putea să fie ho­tă­râ­toa­re pentru de­mi­te­rea lui. În schimb, acu­ze­le legate de co­la­bo­ra­rea cu oto­ma­nii în 1738 ar fi urmat să-l coste. Se pare că acesta adă­pos­ti­se timp de 3 luni niște oșteni turci cărora le ară­ta­se drumul spre Valea Ca­ra­șu­lui. Mai mult de atât, tot el ar fi vândut tur­ci­lor mai mulți români și ger­mani fiind răs­plătit de pașă cu doi boi de care se fo­lo­si­se vreme de 2 ani. Tot Zăs­tran ar fi ade­me­nit după bă­tă­lia de la Cornea din 4 august 1738 patru ca­va­le­riști im­pe­riali cu pro­mi­siu­nea de a-i duce la grosul ar­ma­tei dar în schimb i-a dus într-o pădure, i-a jefuit iar armele le-a vândut tur­ci­lor.

De­ci­zia co­mi­sa­ru­lui aulic va fi fost in­flu­en­ța­tă și de me­mo­ri­ul fos­tu­lui oberc­nez Curea Pepa care a în­cer­cat să se dis­cul­pe fără a-l ataca însă pe Ianăș Zâs­tran cerând în ace­lași timp ca dacă acu­ze­le nu sunt do­ve­di­te să fie repus în func­ție. Co­mi­sia de an­che­tă a trecut la au­di­e­rea de­le­ga­ți­lor celor 29 de sate atât pentru sta­bi­li­rea ve­ri­di­ci­tă­ții da­te­lor cât și pentru a afla votul în fa­voa­rea unuia din cei 3 can­di­dați: Iosif Bu­m­bă­ci­lă din Te­re­go­va, Curea Pepa din Do­maș­nea și un alt can­di­dat care era pro­ba­bil un om de paie al ad­mi­nis­tra­ți­ei. Re­pre­zen­tan­ții din Do­maș­nea ce au apărut în fața co­mi­si­ei au fost: Curea Pepa, Vela Ho­răs­cu și Mihuț Cu­res­cu. Aceștia l-au acuzat pe Zăs­tran că a per­ce­put de la co­mu­ni­ta­te 35 de flo­rini(monedă din timpul ad­mi­nis­tra­ți­ei im­pe­ri­a­le hab­s­bu­r­gi­ge în echi­va­len­tul a 60 de crei­țari) precum și în­su­și­rea a 100 de flo­rini pri­miți de la Ofi­ci­ul Dis­tric­tu­al Ca­ranse­beș. Au mai de­cla­rat că Zăs­tran nu a fost seimen iar votul a fost acor­dat lui Iovan Bu­m­bă­ci­lă deși știau că satele îl doreau pe Curea Pepa oberc­nez.

Ches­tio­nat asupra acu­za­ți­i­lor aduse lui Zăs­tran, Berza Ber­zes­cu i-a in­di­cat pe cnezii din Te­re­go­va, Ar­me­niș și Do­maș­nea. Cel din Ar­me­niș a de­cla­rat că nu fusese martor. A fost audiat și cnezul din Te­re­go­va, frate cu cel din Do­maș­nea care a de­cla­rat că îm­pre­u­nă cu fra­te­le său ar fi par­ti­ci­pat la atacul asupra Vîr­șe­țu­lui pur­tând pe cap un turban.

În în­che­ie­rea au­di­e­ri­lor au fost in­te­ro­gat Zăs­tran căruia i s-au adus acu­ze­le. De­cla­ra­ți­i­le lui vor în­cur­ca și mai mult lu­cru­ri­le. Con­form lui Zăs­tran, Ianăș Bu­m­bă­ci­la(tatăl can­di­da­tu­lui Iosif) îm­pre­u­nă cu alți 19 se­i­meni(unul dintre ei Curea Pepa) au venit le Do­maș­nea în 1738 și l-ar fi silit să le arate drumul până la Bi­se­ri­ca Albă. Pașa de acolo i-ar fi propus să rămână pe lângă oastea tur­ceas­că. El a re­fu­zat iar la ple­ca­re pașa ia dăruit 2 boi. Cât despre cei 4 ca­va­le­riști a pre­tins că în timp ce le arăta drumul spre Ardeal, 12 săteni din Te­re­go­va i-ar fi atacat și doar in­ter­ven­ția sa a salvat viața mi­li­ta­ri­lor im­pe­riali. La des­păr­ți­re le-ar fi dăruit drept răs­pla­tă 4 pis­to­a­le.

Zăs­tran este demis da­to­ri­tă com­por­ta­men­tu­lui său abuziv. Pe de altă parte atât Zăs­tran cât și Curea Pepa se fac vi­no­vați de pac­ti­za­re cu ina­mi­cul așa că nu se pot numi în acea func­ție. Este numit oberc­nez Iovan Bu­m­bă­ci­lă. Tatăl aces­tu­ia, Ianăș Bu­m­bă­ci­lă a fost la rândul lui că­pi­tan de se­i­meni. Era foarte di­fi­cil să gă­sești în acele vre­muri un can­di­dat care să fi păs­trat ne­vă­tă­mat ju­rămân­tul de cre­din­ță față de su­ve­ra­nul său. În acest fel cei doi can­di­dați din Do­maș­nea la func­ția de oberc­nez ajung să piardă de­fi­ni­tiv. Nu se cunosc de­ta­lii despre ceea ce să în­tâm­plat cu Zăs­tran dar Curea Pepa rămâne cnez la Do­maș­nea și va juca un rol im­por­tant în ac­țiu­nea de îm­po­tri­vi­re a con­să­te­ni­lor săi îm­po­tri­va de­ci­zi­ei de în­fi­in­ța­re a gra­ni­ței mi­li­ta­re în munții Ba­na­tu­lui.

În final aș dori să mul­țu­mesc dom­nu­lui Costin Fe­ne­șan pentru faptul că a scos la lumină acest episod in­te­re­sant al is­to­ri­ei Do­maș­nei și de ase­me­nea să-i mul­țu­mesc pentru cartea: "Cnezi și oberc­nezi în Ba­na­tul im­pe­ri­al 1716-1778" pe care mi-a oferit-o în dar cu ge­ne­ro­zi­ta­te.

Bi­bli­o­gra­fie:

Costin Fe­ne­șan - Cnezi și oberc­nezi în Ba­na­tul im­pe­ri­al 1716-1778, edi­tu­ra Aca­de­mi­ei Române, 1996.