Pe data de 12 decembrie 1716 se încheie un capitol important al istoriei Banatului când pașa Mustafa capitulează și cedează cetatea Timișoarei principelui Eugeniu de Savoia. Se încheiau astfel 164 de ani de dominație otomană asupra Banatului. Avea să urmeze o perioadă care avea să dea o cu totul altă direcție dezvoltării acestei regiuni. Bineînțeles că aceste schimbări de importanță majoră au lăsat urme și asupra Domașnei iar ecoul îl simțim până în zilele noastre. Toponimia din regiunea noastră a fost îmbogățită cu nume precum Pământu' ăl Roșu, Turcii ăi Morți, toate în strănsă legătură cu evenimentele din acea perioadă. Deși dealungul timpului s-au succedat diverse stăpâniri asupra Banatului se pare că instituția cnezului a reușit să supraviețuiască încă de la începutul mileniului. Mai mult decât atăt, în timpul dominației habsburgice această instituție și-a întărit și mai mult influența devenind o adevărată administrație românească în cadrul celei habsburgice. Un lucru interesant de menționat este că la Domașnea se păstrează în acest moment numele de sat Chinezu și este mai mult decât clar că acest nume își are sorgintea legată de această instituție a cnezului. Acest nume bineînțeles că poate părea ciudat și confuz pentru cineva mai puțin avizat.
Camera aulică decide în septembrie 1718 împărțirea banatului în 13 districte(care vor rămâne 11 în final). În funcție de numărul de cercuri aparținătoare unui district existau unul sau mai mulți obercnezi de cerc sau de district. Această instituție a obercnezilor a fost păstrată până în 1776 când se decide reorganizarea Banatului.
Conflictele austro-turce și în special războiul austro-turc din 1736-1739 au influențat felul în care atăt cnezii cât și obercnezii se poziționau de o parte sau de altă. Luând în considerare și fenomenul lotriei prezent în tot cursul secolului al XVIII-lea ne putem da seama de poziția oarecum dificilă în care se aflau. Aflăm spre exemplu de cazul unui cnez din Domașnea din 1729 prins de 5 lotri și care reușește să scape în timp ce agresorii săi dormeau.
Domașnea la mijlocul secolului al XVIII-lea făcea parte din cercul Timiș și era una dintre cele mai mari localități din zonă. Un episod interesant al luptei pentru putere are loc la Domașnea între Curea Pepa și Ianăș Zăstran. Numele Pepa are o rezonață destul de puternică chiar și în zilele noastre. Avem la Domașnea în acest moment un număr important de familii ce poartă acest nume. Conducerea treburilor comunității sătești din Domașnea este încredințată cnezului Curea Pepa la sfârșitul anului 1752. Curea Pepa este apreciat atât de consătenii săi cât și de autoritățile districtuale astfel că în momentul în care postul de obercnez al districtului Timiș devine vacant ajunge să fie numit în această poziție de obercnez pe data de 3 ianuarie 1753. Bucuria avea să fie de scurtă durată pentru că la data de 14 februarie 1753 administrația Banatului emitea un ordin prin care Curea Pepa era demis. Acest ordin a provocat consternare și vâlvă. Se pare că un alt contra-candidat la funcția de obercnez a denunțat o presupusă implicare a lui Curea Pepa în cursul războilui austro-turc când se pare că ar fi trecut de partea otomanilor vorbindu-se de trădarea de țară și negustorie cu robi. Se pare că denunțul a venit destul de repede deoarece la data de 10 februarie administrația de la Timișoara cerea detalii oficiului districtual Caransebeș despre bănuielele ce planau asupra lui Curea Pepa. Cel care face infamul denunț este Ianăș Zăstran. Acesta era nu doar consătean al lui Curea Pepa dar îi fusese și adjunct. Ianăș Zăstran ajunge astfel noul obercnez.
Datorită comportamentului abuziv și delăsării obercnezul Ianăș Zăstran pică în dizgrație. Berza Berzescu din Teregova înainintează astfel la data de 30 septembrie 1753 un memoriu comisiei aulice de inspecție Kempf von Angret aflată la Mehadia. Memoriul fusese scris în numele a 29 de sate din districtul Timiș. Aceleași acuze de a fi fost seimen(colaborator al turcilor) i se aduc și lui Ianăș Zăstran. Motivul acesta însă nu este motivul memoriului ci mai degrabă felul în care Ianăș Zăstran a ajuns să ocupe această funcție nu cu încuviințarea satelor ci prin intervenția interesată a unor prieteni. Poate și acest lucru ar fi fost dat uitării dacă comportamentul de după al lui Ianăș Zăstran ar fost unul exemplar. Acesta în schimb devenise o povară pentru toate cele 29 de sate deoarece nu rezolva plângerile și umblă mai tot timpul beat așa încât contribuabilii onești sunt neîncetat perturabți. Ca o paranteză aici aș putea să amintesc o altă paralelă interesantă între termenul de seimen și numele de sat Saimenu existent în acest moment după cunoștiițele mele la cel puțin 2 familii din Domașnea. Se pare că datorită lipsei timpului comisia copleșită de multitudinea plângerilor nu reușește să soluționeze cererea celor 29 de sate. Abuzurile se înmulțesc astfel că în martie 1754 locuitorii satelor s-au adresat din nou comisiei cu un memoriu conținând acuzații concrete. Comisarului i s-a fost amintit și faptul că obercnezul Curea Pepa fusese ales conform uzanțelor procedurale și că acesta și-a îndeplinit corect și cinstit sarcinile. Acuzele aduse asupra lui Ianăș Zăstran indicau deturnări de fonduri cât și 120 de care cu fân luate consătenilor lor din Domașnea. Mai mult decât atât la Feneș le-a cosit sătenilor cu forța o pășune și i-a obligat să-i asigure șederea. Datorită relațiilor sale privilegiate cu unii din membrii administrației districtuale aceste acuze nu putea să fie hotărâtoare pentru demiterea lui. În schimb, acuzele legate de colaborarea cu otomanii în 1738 ar fi urmat să-l coste. Se pare că acesta adăpostise timp de 3 luni niște oșteni turci cărora le arătase drumul spre Valea Carașului. Mai mult de atât, tot el ar fi vândut turcilor mai mulți români și germani fiind răsplătit de pașă cu doi boi de care se folosise vreme de 2 ani. Tot Zăstran ar fi ademenit după bătălia de la Cornea din 4 august 1738 patru cavaleriști imperiali cu promisiunea de a-i duce la grosul armatei dar în schimb i-a dus într-o pădure, i-a jefuit iar armele le-a vândut turcilor.
Decizia comisarului aulic va fi fost influențată și de memoriul fostului obercnez Curea Pepa care a încercat să se disculpe fără a-l ataca însă pe Ianăș Zâstran cerând în același timp ca dacă acuzele nu sunt dovedite să fie repus în funcție. Comisia de anchetă a trecut la audierea delegaților celor 29 de sate atât pentru stabilirea veridicității datelor cât și pentru a afla votul în favoarea unuia din cei 3 candidați: Iosif Bumbăcilă din Teregova, Curea Pepa din Domașnea și un alt candidat care era probabil un om de paie al administrației. Reprezentanții din Domașnea ce au apărut în fața comisiei au fost: Curea Pepa, Vela Horăscu și Mihuț Curescu. Aceștia l-au acuzat pe Zăstran că a perceput de la comunitate 35 de florini(monedă din timpul administrației imperiale habsburgige în echivalentul a 60 de creițari) precum și însușirea a 100 de florini primiți de la Oficiul Districtual Caransebeș. Au mai declarat că Zăstran nu a fost seimen iar votul a fost acordat lui Iovan Bumbăcilă deși știau că satele îl doreau pe Curea Pepa obercnez.
Chestionat asupra acuzațiilor aduse lui Zăstran, Berza Berzescu i-a indicat pe cnezii din Teregova, Armeniș și Domașnea. Cel din Armeniș a declarat că nu fusese martor. A fost audiat și cnezul din Teregova, frate cu cel din Domașnea care a declarat că împreună cu fratele său ar fi participat la atacul asupra Vîrșețului purtând pe cap un turban.
În încheierea audierilor au fost interogat Zăstran căruia i s-au adus acuzele. Declarațiile lui vor încurca și mai mult lucrurile. Conform lui Zăstran, Ianăș Bumbăcila(tatăl candidatului Iosif) împreună cu alți 19 seimeni(unul dintre ei Curea Pepa) au venit le Domașnea în 1738 și l-ar fi silit să le arate drumul până la Biserica Albă. Pașa de acolo i-ar fi propus să rămână pe lângă oastea turcească. El a refuzat iar la plecare pașa ia dăruit 2 boi. Cât despre cei 4 cavaleriști a pretins că în timp ce le arăta drumul spre Ardeal, 12 săteni din Teregova i-ar fi atacat și doar intervenția sa a salvat viața militarilor imperiali. La despărțire le-ar fi dăruit drept răsplată 4 pistoale.
Zăstran este demis datorită comportamentului său abuziv. Pe de altă parte atât Zăstran cât și Curea Pepa se fac vinovați de pactizare cu inamicul așa că nu se pot numi în acea funcție. Este numit obercnez Iovan Bumbăcilă. Tatăl acestuia, Ianăș Bumbăcilă a fost la rândul lui căpitan de seimeni. Era foarte dificil să găsești în acele vremuri un candidat care să fi păstrat nevătămat jurământul de credință față de suveranul său. În acest fel cei doi candidați din Domașnea la funcția de obercnez ajung să piardă definitiv. Nu se cunosc detalii despre ceea ce să întâmplat cu Zăstran dar Curea Pepa rămâne cnez la Domașnea și va juca un rol important în acțiunea de împotrivire a consătenilor săi împotriva deciziei de înființare a graniței militare în munții Banatului.
În final aș dori să mulțumesc domnului Costin Feneșan pentru faptul că a scos la lumină acest episod interesant al istoriei Domașnei și de asemenea să-i mulțumesc pentru cartea: "Cnezi și obercnezi în Banatul imperial 1716-1778" pe care mi-a oferit-o în dar cu generozitate.
Bibliografie:
Costin Feneșan - Cnezi și obercnezi în Banatul imperial 1716-1778, editura Academiei Române, 1996.