Acum câteva săptămâni la îndemnul unuia dintre concetăţenii nostrii, Iancu Grozei, am făcut unele modificări ale paginii "Oameni" de pe site-ul domasnea.com. În acest fel am ajuns să-i scriu domului Costin Feneşan, figură proeminentă a istoriografiei contemporane cu cercetări amănunţite despre istoria medievală a Banatului şi Transilvaniei. Din răspunsul promt prompt oferit de domnul Feneşan aflăm lucruri absolut uimitoare pe care vă invit să le citiţi mai jos.
"Mare mi-a fost surpriza şi, in acelasi timp, bucuria atunci când am primit e-mailul Dvs. La fel de mult m-a întristat însă faptul, că mi s-a confirmat – înca o data, vai! – drumul pe care îl continuă la vale Domaşnea noastră. Ştim prea bine, cei cu mintea limpede, fie mai în vârstă, fie mai tineri, cauza acestui proces căruia, se pare, că nu i se poate împotrivi nimeni şi nimic. Leacuri sunt însă şi ne sunt la îndemână. De aceea, nu pot decât să vă stau alături în acţiunea de a opri mai întâi "scurgerea" Domaşnii la vale, spre a începe apoi încetul cu încetul urcuşul spre normalitate.
Ca istoric, n-am încetat – atunci când am avut la îndemana documentele necesare – să scot şi Domaşnea noastră din uitarea atât de nemeritată, ceea ce voi continua fără preget cât Dumnezeu îmi va dărui zile. Cum vedeţi, m-am referit la documente, iar pentru a pune mai întâi la adăpost, documentele Domaşnii, spre a le pune mai apoi "să vorbească" despre trecut, cred cu convingere că unul dintre primii paşi necesari este pe de o parte salvgardarea Arhivei locale păstrate la Primărie, pe de altă parte darea la iveală a documentelor si registrelor vechi păstrate la Oficiul parohial din Domaşnea. Să mă explic. Încă in anul 2000, pe când eram director general al Arhivelor Naţionale ale României, dl. Brătescu, directorul Arhivelor Judeţene Caraş-Severin (cu sediul la Caransebeş), mi-a semnalat situaţia de-a dreptul critică a arhivei păstrate la Primăria din Domaşnea. Fiind în concediu, am venit pe nepusă masă împreună cu dl.Brătescu să văd arhiva în cauză. M-am cutremurat de ceea ce am vazut. Am dispus măsuri de protejare, ordonare si inventariere a materialului, dar mai apoi nu ştiu cum a decurs totul, deoarece, din cauza problemelor mele de sănătate, m-am retras din funcţie şi nici pe la Domaşnea n-am mai apucat să ajung. Sper ca, măcar în ceasul al 12-lea, atât cât s-a mai păstrat din arhiva de la Primărie (din câte îmi amintesc acolo erau păstrate acte începand de prin 1930). Cât priveşte documentele şi registrele păstrate la Oficiul parohial, am avut ocazia să le vad o singura dată, prin 1968-1969, cand mi le-a arătat, dar pentru foarte scurtă vreme, răposatul părinte Adamescu. De atunci, chiar dacă am încercat să le mai văd, am tot fost dus cu vorba. Actele sunt cu atât mai importante pentru trecutul satului nostru, cu cât sunt de la sfarşitul secolului al 18-lea si din sec.al 19-lea. Pe destule registre sunt însemnări manuscrise ale cronicarului Nicolae Stoica de Haţeg prilejuite de trecerea lui în inspecţie pe la Domaşnea, pe când era protopop al Mehadiei. Câte sate bănăţene nu şi-ar dori să aibă o astfel de comoară! Noi ne batem joc de ea !!!
Altceva. În 1939, când a zăbovit la Domaşnea pentru o zi, Nicolae Iorga a găsit în podul bisericii noastre o carte bisericească de mare preţ: "Îndreptarea legii", tiparită la Târgovişte în 1653, unul din cele aproximativ 15 exemplare păstrate în bisericile din Banat. Întreb din nou: unde a ajuns acest odor de mare preţ?"
Mulțumiri domnului Costin Feneșan pentru aceste informații. Îl așteptăm și pe viitor alături de noi pentru că suntem convinși că vom putea afla în acest fel lucruri extrem de prețioase despre trecutul nostru. Ar fi extrem de interesant de aflat în ce stare se găsesc în acest moment acele documente și ce am putea face să le salvăm și să le punem în valoare(inventariere iar mai apoi de ce nu scanarea lor digitala). E destul de trist să ne gândim că în toţi aceşti ani nu sa facut nimic pentru a putea fi salvate.
