Apel la solidarizare
Au fost vremuri în care cetăţenii comunei Domasnea se mândreau cu numărul mare de
intelectuali şi cu apartenenta la una din cele mai dezvoltate comunităţi din punct de vedere economic, dar si cultural şi spiritual.
Oamenii locului puneau mare pret pe promovarea valorilor morale si culturale şi îşi educau copiii in spiritul crestin, îndemnându-i cu tărie şi repetat să nu dea cinstea pe rusine.
Acum, când sunt pusi în situatia de a spune cărei comunităţi apartin sau de unde li se trag rădăcinile, domăsnenii răspund însă la întrebare cu capul plecat.
Mizeria fizică si cea morală în care a fost adusă comunitatea, le induce membrilor comunităţii un sentiment de inferioritate dar si de frustrare totodată.
Între degradarea economică şi cea spirituală resimtită la nivelul comunităţii şi plecarea majorităţii intelectualilor din vatra satului este evident însă că există o strînsă legătură şi totodată o explicatie în bună măsură asupra stării de lucruri. Dar acest lucru nu se poate constitui în vreun fel de vinovăţie, ci, dimpotrivă, într-un act de mândrie a comunităţii pentru faptul că cei desprinsi de vatră au probat o înaltă ţinută profesională şi morală în locurile unde destinul le-a hărăzit să trăiască.
Părăsirea masivă a vetrei satului de către intelectuali a lăsat însă un mare loc viran pe care s-au dezvoltat buruienile. Si buruienile au năpădit si viata social culturală şi viata politic administrativă a comunităţii, cu tendinta de a o sufoca.
De aceea o datorie de constiintă îi obligă pe cei plecati şi realizati în diverse colturi ale lumii să solidarizeze cu oamenii cumsecade din vatra satului si să-i ajute să străpungă vălul confuziei creat prin manipulare şi ca urmare a acțiunilor de intoxicare, șantaj şi intimidare.