Primăvara înainte de Paști domășnenii derulează un alt obicei încadrat undeva între profan și religios conform căruia femeile merg la cimitir pentru a “griji” de cele necesare morților. Semnificația acestui cuvânt rezultă din combinarea cuvintelor “joi” respectiv “mari” acest obicei derulându-se în joia dinaintea dumincii Paștelor.
În primul rând prin foc aprins cu bețisoare subțiri, numite “joimărele” (ce reprezintă crenguțe de alun uscate), purifică mormintele și le tămâie. Odată purificate pe morminți se așează 12 colăcei, asemenea celor 12 ucenici ai domnului Isus Hristos, la care se adaugă nuci, mere alte fructe sau dulciuri “să fie pentru sufeltul mortului”, căruia îi dau de pomană și focul pentru a nu suferi de frigul din “lumea celor făra dor”. Colăceii se împart la copii, care așteaptă an de an pentru ai primi.
Tot joi femeile trebuie să termine hainele noi, țesute la război pentru fiecare membru al familiei pentru că altfel un personaj malefic, adică “Joimărița”, vine și le provoacă pagube și mult rău.